Imaginea evreului în tradiția românească

În decursul timpului s-au scris multe despre evrei, dar mai întotdeauna cu părtinire şi chiar cu ură. Pentru cineva care stă să judece la rece şi care nu a fost implicat în această dispută întrebarea vine de la sine “Ce au făcut aceşti oameni aşa de rău încât să merite tratamentul la care au fost supuşi?” - şi mă refer aici mai ales la Inchiziţie şi la Holocaust. Răspunsul este pe atât de simplu pe cât de stupid ne pare şi motivul pentru care evreii au fost persecutaţi: evreii au avut (şi au în continuare) o altă religie, la care nu au renunţat.

“Evreu” este un termen care reprezintă atât adepţii religiei iudaice, cât şi membrii etniei evreieşti. Iudaismul a fost mult timp o combinare complexă a unei religii cu a unei etnii, fundamentele şi istoria iudaismului constituind fundaţia istorică a multor alte religii, incluzând creştinismul şi islamismul. De asemenea, este prima religie care a impus un Dumnezeu unic.

CÂTEVA IDEI DESPRE IUDAISM

Iudaismul se bazează pe o carte sfântă: Biblia iudaică, ce cuprinde 24 de cărţi grupate în 3 secţiuni. Acestea sunt:

1. Tora sau Torah(תורה) (Pentateuhul), care reprezintă primele cinci cărţi ale Bibliei: Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul. Din ea se citeşte în zilele de Sâmbata (Shabat) şi de sărbătoare. În sens larg Tora cuprinde toate învăţăturile şi cărţile profetice şi hagiografice, iar în sens restrâns reprezintă doar Pentateuhul.

2. Profeţii , care se împart în:

"cei vechi": Iosua(יהושע), Judecătorii(שופטים), Samuel(שמואל) şi Regii (מלכים).

regrupează oracolele şi viziunile lui Iosua יהושע, Ieremia ירמיהו, Iezechiel יחזקאל şi ale "Celor doisprezece"

3. Scrierile cuprind:

• Psalmii Tehilim - 150 de cântări şi imnuri

• Proverbele

• Iov

4. Cele cinci megilot:

• Cartea Cantarilor

• Rut

• Plângerile

• Eclesiastul

• Esther

5. Daniel

6. Ezra

7. Nehemia

8. Cronici 1 si 2.

O altă carte importantă este Talmudul, carte alcătuită din Mişna şi Ghemara (care în ebraică înseamnă "adăugare") şi care reprezintă o interpretare a textelor din Biblie.

RITUALURI

Lăcaşul de cult este sinagoga. Aceasta are un dulăpior unde se găsesc textele religioase, care sunt de regulă scrise pe suluri, respectiv Menorahul (candelabrul cu şapte braţe).

La 8 zile de la naştere orice copil de sex masculin este circumcis, ca semn al intrării

sale în Biserica lui Dumnezeu. Majoratul religios pentru fete este la vârsta de 12 ani, iar

pentru băieţi la 13 ani.

Evreii practică rugăciunea de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara. La rugaciunea de dimineaţă bărbaţii îşi aşează pe cap un şal de rugăciune numit Talith,simbol al prezenţei divine. Din rugăciune nu trebuie să lipsească profesiunea de credinţă: Shma Israel ("Ascultă Israele", Deuteronom 6, 4-9). De asemenea în timpul rugăciunii bărbaţii trebuie să poarte aşa numitele filactere.

Dupa religia evreiasca e interzis de lucrat in ziua de sambata şi în zilele de sarbatori. Sunt si zile de post în care nu se mănânca şi nu se bea nici măcar apă. În timpul sarbatorii de Paşte פסח (în amintirea iesirii din Egipt) nu se manânca decât pâine nedospită, care se cheamă pască (pe ebraică "maţa" ), timp de 7 zile. În timpul sărbatorii de Sucot, evreii ies din casele lor şi locuiesc şapte zile in colibe/corturi.

La sinagogă cel care conduce ritualul este rabinul, care are funcţia unui îndrumător religios. El este cel care coordonează studiul Torei.

Se vorbeşte în iudaism şi de o serie de restricţii alimentare, deoarece aici intervine distincţia dintre pur şi impur. Astfel evreii au voie sa mănânce doar carne a rumegătoarelor cu copita despicată: oaie, capră şi vacă şi carnea animalelor acvatice cu solzi şi înotătoare.

De asemenea, evreii au reguli precise la sacrificarea animalelor. Aceste reguli alimentare au drept scop sfinţirea credinţei cotidiene. Evreii religiosi nu manâncă carne împreună cu lactate. Cuşer este un cuvânt din dialectul românesc al limbii idiş (kosher in idişul standard, kasher in limba ebraică ceea ce se poate scrie şi cuşer). Înseamnă pregătit după ritual şi, în cazul mâncării, garantat de a fi conform unor standarde de legi religioase evreieşti

DESPRE EVREI

Din punct de vedere etnic, evreii sunt membrii poporului sau "naţiunii" care îşi găseşte strămoşii în patriarhul biblic Avram, fiul său Isac şi în special Iacob, fiul lui Isac, cât şi cei care i-au urmat convertindu-se. Etnia evreiască include atât pe "evreii practicanţi", cei care practică legile biblice şi rabinice, cunoscuţi ca miţvot, cât şi pe cei care nu practică religia iudaică, dar se identifică drept evrei în sensul cultural sau etnic, numiţi "evrei seculari".

Conform Halahei (Halaha: codul legilor religioase evreieşti ortodoxe), un evreu este prin definiţie cineva care fie este:

• copilul unei mame evreice (adică, ceea ce contează este linia maternă), sau

• o persoană care se converteşte la iudaism conform legii evreieşti, o procedură

complicată, deoarece există tradiţii religioase multiple. Tradiţiile religioase mai relaxate au început în spaţiul unguresc (spre exemplu, chiar şi acum mai găsim "neologi" în Transilvania), dar predomină în ţările vestului şi au statut nesigur în Israel. Conversiunea acceptată sigur de "toată" lumea (în special dacă nu eşti religios sau nu-ţi pasă) este cea ortodoxă... În lumea evreiască, ortodoxia (care nu are nimic comun cu ortodoxia creştină, cu excepţia rigidităţii), care uneori ajunge neraţională pentru oamenii de rând şi pentru majoritatea populaţiei din Israel, poate să existe în diferite forme. Aceste diferenţe sunt relativ mărunte între ortodocşii sefarzi (evrei spanioli şi cei adăugaţi grupului acestora de către diferite birocraţii) şi aşchenaziţi (teoretic evreii de cultură germană, deşi majoritatea sunt de fapt de cultură slavă de vest sau nord).