Inteligența piețelor, de Michael Shermer - capitolul 6 - dispariția lui Homo economicus

Dispariția lui Homo economicus

Homo economicus este un concept conform căruia indivizii acționează într-un mod rațional și în interes propriu. Individul caută să își maximezeze satisfacția cu un cost minim.

Michael Shermer,în capitolul prezentat în această lucrare prezintă diferite teorii,concepte,modele și studii a diferitor profesori și medici care demonstrează cum,de unde și în ce mod se realizează alegerile indivizilor și ce se petrece în „cutia neagra”, cutie care în viziunea lui Churchill era „o enigmă învăluită într-un mister înfășurat în interiorul altei enigme”.

În timpul unui studiu despre legea corespondenței, ce a fost descoperită in 1961 de psihologul Richard Herrnstein de la Universitatea Harvard si despre behaviorism,el descoperă că spre deosebire de legea corespondenței unde organismele își acordă rată de răspuns la nivel de stimulare, alegerile/acțiuni/gânduri făcute/avute de un organism sunt considerate „comportament”. Astfel, pentru a evada din psihologia obișnuinței și pentru ca opțiunea sa rămână la fel de atrăgătoare de fiecare dată trebuie sa evadăm din modelul alegerilor pe care le facem.Totuși,studiile făcute în laborator nu sunt atât de complexe ca alegerile din lumea reală iar curiozitățile legate de procesele ce se petrec in creierele oamenilor în momentul în care iau decizii rămaneau un mister la sfârșitul anilor 1970. Dar,datorită psihologiei cognitive și a neuroștiințelor, „cutia neagra” a fost deschisă si s-au realizat numeroase studii,mintea omenească devenind mai puțin misterioasă.

Pe baza unor studii și exemple de experimențe mintale, cum ar fi: aveți de plătit pentru școala particulară a copilului și aveți nevoie de 20 000 $; s-au descoperit alegerile raționale sau iraționale pe care indivizii sunt dispuși să le facă. Continuând exemplul, dețineti două seturi de acțiuni: 400 de acțiuni Apple cumpărate cu 50$ bucata iar prețul actual este de 100$ bucata și acțiunile Ford care au fost achiziționate cu 40 000$ acum valorând 20 000$. Soluțiile ar fi să vindeți jumătate din acțiunile Apple pe care le dețineți sau toate acțiunile Ford. Diferența dintre cele două este că o acțiune Apple este în creștere, iar o acțiune Ford este în pierdere. Multe persoane ar opta pentru vinderea a jumătate din acțiunile Apple si așteptând sa recupereze pierderea investiției făcută în Ford.

Teoria alegerii raționale presupune că indivizii sunt actori raționali care utilizează informații raționale pentru a încerca să-și maximizeze avantajul în orice situație și, prin urmare, încercă în mod constant să reducă la minimum pierderile.

Din punct de vedere emoțional,alegerile ne sunt influențate și de aversiunea umană față de pierdere/risc. Cei mai multi indivizi devin precauți atunci când au posibilitatea de a se asigura cu un câștig sigur.

În urma miilor de experimente din teoria behaviorista s-a dovedit că majoritatea oamenilor manifestă o aversiune ridicată la risc. Un specialist în economia experimentală,Colin Camerer, susține că organul deciziei economice este creierul iar economia behavioristă folosește date și constructe pentru a arăta limitările calculelor,ale voinței și ale urmăririi interesului personal. El este de părere că există atat de multe excepții de la regula teoriei alegerii raționale încât s-a gândit chiar că poate este nevoie de o regulă nouă.

Teoria behaviorista nu face altceva decât sa se opună echilibrului lui Nash sau optimului lui Pareto. Echilibrul Nash este combinația de strategii realizată astfel încât

strategia fiecărui jucător este cel mai bun răspuns la strategiile celorlalți,iar Optimul lui Pareto este atunci când ambele părți au de câștigat sau cel puțin una are de câștigat,dar cealaltă nu pierde. Practic, toate tranzacțiile se vor realiza fără ca cineva să piardă.

Dar cum teoria echilibrului se bazează pe concurența perfectă,informare perfectă și raționalitate completă, teoria behavioristă o contrazice deoarece concurența nu este perfectă,nici informarea,iar alegerile sunt iraționale.

Camerer a dorit sa afle mai multe despre această evoluție și a început „economia din interior”, adică studierea creierului uman,inspirându-se din lucrările lui Daniel Kahneman și Amos Tversky.