Rasismul în Mein Kampf

I. Devenita ulterior biblia national-socialismului, Mein Kampf este o carte scrisa de Adolf Hitler în doua volume:

- Eine Abrechnung, alcatuita din 12 capitole si publicata pe 18 iulie 1925

- Die nationalsozialistische Bewegung ,alcatuita din 15 capitole(Miscarea Nationala-Socialista), publicata în [1926]

Hitler a dictat cartea când a fost tinut prizonier la Landsberg în Germania. Ulterior ea a fost dactilografiata de Rudolf Hess. "Mein Kampf" este o opera autobiografica, dar si o platforma program a nazismului, mai ales al doilea volum. Se cuprind aici unele "solutii" la problema evreiasca.

II. Lider al Partidului National Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducator absolut ("Führer") al Germaniei, Adolf Hitler (* 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria - † 30 aprilie 1945, Berlin), a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii care a facut din Germania o adevarata masina de razboi. Om cu o fire deosebit de ambitioasa, impartasea transant credinta in superioritatea rasei germanice, sau ariene, fata de celelalte rase. Visul sau era ca rasa ariana sa cucereasca in scurt timp lumea, stabilind un imperiu de 1000 de ani. Acesta a gasit sustinere ideologica si "baza stiintifica" pentru propriile sale teorii rasiste in lucrarile istoricului german Heinrich von Treitschke (1834-1896) care, puternic influentat de teoria lui Darwin, afirma: "Natiunile nu pot evolua decat printr-o lupta acerba, similara conceptului de lupta pentru supravietuire."

Hitler s-a inspirat si el din conceptul lui Darwin de "lupta pentru existenta". Chiar si numele faimoasei sale carti "Mein Kampf" ("Lupta mea") este o expresie clara a conceptiilor sale darwiniste. Hitler, asemeni lui Darwin, socotea rasele non-europene nimic mai mult decat maimute evoluate: "Scoateti germanii nordici si nu va ramane nimic altceva decat un dans al maimutelor." Ideile lui Hitler s-au intemeiat astfel pe conceptul sau asupra raselor. El considera ca omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor si ca viata nu reprezinta nimic altceva decat supravietuirea celor adaptabili. Credea ca darwinismul social are nevoie de lupta intre rase, intocmai cum animalele se lupta pentru hrana si pentru mentinerea puritatii rasei, astfel incat cei puternici de sangele celor slabi. Poporul de stapani (Herrenvolk) era de rasa ariana, alcatuit fiind din populatiile Europei de Nord. La baza piramidei rasiale Hitler plaseaza: negrii, slavii, tiganii si evreii pentru acestia din urma avand sentimente de ura exacerbata.

Hitler socotea rasa evreiasca “un cancer ce roade trupul Germaniei”, o boala ce trebuie tratata, dupa cum ilustreaza urmatorul citat din “Mein Kampf” :

“Alterarea sangelui si deteriorarea rasei reprezinta singurele cauze care explica declinul civilizatiilor stravechi; niciodata razboiul nu a ruinat natiunile, ci pierderea puterii lor de rezistenta – caracteristica exclusiva a sangelui raselor pure. In aceasta lume, oricine nu este de sorginte sanatoasa poate fi considerat pleava.”

In Mein Kampf, Hitler prezinta evreii drept: “ bacili care intoxica sufletul natiunii germane”. Ura profunda fata de evrei a reprezentat tema dominanta a carierei politice a lui Hitler. Care sunt motivele care au stat la baza acestei mânii bolnave? E greu de spus. S-a speculat foarte mult pe marginea acestei probleme, dar nimeni nu a putut gasi un raspuns satisfacator. Sa fi fost din cauza unei prostituate evreice, care l-ar fi îmbolnavit de sifilis în tinerete? Putin probabil. Cea mai plauzibila explicatie ne-o ofera Geoff Layton în lucrarea sa „Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945”: „Hitler a fost produsul, si nu creatorul unei societati deja infestate. În orice caz, ar fi eronat sa-l consideram un antisemit oarecare. Ura fata de evrei era obsesiva si vindicativa si i-a influentat întreaga filosofie politica. Ca el a fost în stare sa o puna în practica, nu poate fi explicat decât prin circumstantele singulare ale Germaniei postbelice: umilinta de la Versailles, problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 si 1929-1933. Într-o astfel de situatie, Hitler a fost în masura sa exploateze existenta unei ostilitati latente împotriva evreilor si sa o transforme într-o politica radicala a urii”. Legislatia rasiala a nazimului a debutat si cu o lege de sterilizare a persoanelor atinse de maladii ereditare, precum si a metisilor si mulatrilor . In 1939, in baza ideii de igiena rasiala, se declanseaza eutanasierea persoanelor cu afectiuni psihice. O alta lege de “protectie a sângelui si a onorii germane” interzice uniunea dintre germani si non-arieni, in speta evrei. Organizatiile de tipul SA, SS si Gestapo au slujit conceperii si dezvoltarii unui sistem concentrational si de exterminare nemaintâlnit pâna atunci.In 20 ianuarie 1942, Hitler , Goering si Himmler decid aplicarea “solutiei finale” pentru evreii din Europa ocupata. Sunt insarcinati cu aceasta Heydrich si Eichman. Rezultatul: peste 5 milioane de evrei si peste doua sute de mii de tigani exterminati.

III. Ajuns la putere la începutul anilor 1930 odata cu ascensiunea nazismului în Germania,energia si talentul sau propagandistic si oratoric l-au impus, astfel ca Hitler, alaturi de fondatorul partidului Partidului Muncitoresc German ulterior Partidul National-Socialist Muncitoresc, Anton Drexler, care lua amploare la vremea respectiva, a formulat programul politic în februarie 1920 unde a reprezentat si cadrul de baza al nazismului. De mentionat ca Nazismul sau National-socialismul este o ideologie totalitara care a fost aplicata în timpul dictaturii nationaliste a lui Adolf Hitler în Germania între 1933 si 1945. Cuvântul nazism provine chiar de la prescurtarea numelui national-socialism (Nationalsozialismus). Nazismul s-a nascut in urma haosului politic pe care Germania l-a trait dupa primul razboi mondial. Aplicate in tari ca Germania (nazismul) sau Italia (fascismul) in perioada interbelica, acesta reprezinta defapt o ramura a rasismului ce isi gaseste fundamentul in Franta. Nazismul a reprezentat rasismul la apogeu. Bazele ideologiei rasismului au fost fundamentate prin teorii precum ca rasa este principiul central al organizarii societatii, supravetuirea natiunii germane depindea de protectia si de puritatea rasei, iar necesitatile