Problematica locuirii viitoare în contextul actual - România și China

Capitolul1. Introducere

Lucrarea de față aduce în prim plan una dintre cele mai vechi și actuale probleme ale

omenirii, și anume problema locuirii.

Această problemă, de-a lungul timpului nu a reprezentat doar o problema ce îl viza

pe individ, ci pentru unele tari a reprezentat o problemă de stat, ducându-se din generație

în generație având un ,, caracter global și permanent’’ ( Locuire Urbană, 1984).

Țări precum România și China au reluat de-a lungul timpului acesta problematică în

vederea găsirii unor rezolvari care să răspundă nevoilor actuale și viitoare ale noilor

generații, însă această problemă este căt se poate de actuală ș i deosebit de complexă,

deoarece reprezintă un factor decisiv pentru creșterea calității vieții dar și un factor

fundamental pentru ca populația să existe. Calitatea vieții find dată de factori sociali,

economici, politici, administrativi, legislative etc.

Locuirea este un stimulant pentru sectorul economico-social, având implicări politice

și urbanistice, dar și strânse lagături cu serviciile tehnico-edilitare și socio-culturale.

Problematica locuirii reprezintă un subiect atât de actual, deoarece odată cu

expansiunea orașelor acestea au nevoie de noi politici de locuire, modul de locuire fiind unul

dinamic, oamenii migrând de la Nord la Sud, de la Est la Vest.

Așadar orașele precum România și China au nevoie de noi politici de locuire, de noi

reguli sanitare și de siguranță, dar și pentru functionalitatea acestora. În marile orașe se

impune acest lucru deoarece este necesară o buna conviețuire a populației dar și o bună

desfășurare a lucrurilor.

1.1 Starea actuală a României și problemele locuirii

În România până în anul 1989 casele erau f ăcute de stat și erau în mare parte

naționalizate , însă odata cu căderea regimului comunist piața imobiliară a avut o

expansiune datorită numarului mare de privatizări ce au avut loc în ultimii 27 de ani, astfel

populația României a început să fie din ce în ce mai puțin satisfăcută de ceea ce a lasat

regimul communist moștenire.

Odată cu trecerea timpului și nevoile populației s-au schimbat și de aceea România

este țara cu cele mai multe propietăți private pe cap de locuitor. Acest lucru se poate simți

si in expansiunea oraselor la marginea carora au fost amplate noile cartiere rezidentiale,

preponderant fiind locuintele individuale, insa exista si locuinte collective ca in cazul

Bucurestiului.

Acest lucru a facut ca centrul oraselor sa fie reprezentat de locuinte inchiriate in

special de tineri, cei mai învârstă preferând să dea agitația din oraș pe liniș tea de la

marginea acestuia, fapt ce a dus la crearea de mari ambuteaje la intrările în orașe, fapt ce

atrage după sine scăderea calității vieții din zonele aflate în dicuție.

În România există un numar insufficient de locuinte sociale, ceea ce face să un

număr foarte mare de oameni fără adăpost, iar cele existente nu sunt recondiționate. Cu

toate acestea, la nivelul României eu fost implementate o serie de programe de locuire, cel

mai recent fiind „ Prima Casa”- program implementat în vederea de a-I ajuta pe tineri.

Din păcate majoritatea programelor pe care Guvernul României l-a creat pentru

locuire, nu au venit la pachet si cu creșterea bugetelor sectorului de locuire.