Catedrala Evanghelică din Sibiu

In inima cetãtii Sibiului, în cea mai veche dintre cele trei piete centrale, strãjuitã de un lant de case cu infãtisare medievalã se înaltã o masivã catedralã goticã, biserica evanghelicã parohialã. Este una dintre cele mai monumentale constructii transilvanene, apartinând stilului gotic.

Biserica evanghelicã a fost ridicatã în secolul XIV pe locul unde exista o veche bisericã romanã încã din secolul XII. Constructia romanicã se prezenta sub forma unei clãdiri cu trei nave si cu o absidã în fata navei centrale. Cãtre mijlocul secolului al XIV, basilica a fost demolatã si s-a început ridicarea actualei biserici.

Este un amplu edificiu în stil gotic, cu planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmeaza spre vest un transept, apoi nava centrala si cele doua laterale, în vest a fost construit turnul masiv, înglobat în cele din urma într-un nartex format, la rândul sau, din trei nave. Coroborând planul monumentului cu aspectul elevatiei, precum si cu informatiile oferite de izvoarele scrise, avem posibilitatea reconstituirii istoricului constructiilor. Partea cea mai veche a edificiului, asa cum reiese si dintr-un document din 1371, era constituita de cor, dar foarte probabil se definitivase si planul bazilical al bisericii, inclusiv transeptul.

Desi nu este bogat împodobitã, retin atentia linia zveltã a ferestrelor, nervurile boltilor si cheile din boltã frumos sculptate printre care se remarcã cea din prima travee a navei nordice de lânga transept.

Latura sudica a bisericii evanghelice prezintã cinci fronturi de ziduri corespunzând celor cinci travee interioare; un al saselea front, cel al transeptului si în sfârsit al saptelea al pridvorului-acces completeazã aceastã fatadã spectaculoasã. Fronturile au pinioane triunghiulare înalte, încheiate cu aceleasi tip tip de fleuron, dovadã a unitatii lor stilistice.

Aceste fronturi prezintã ferestre gotice în ogivã, unele pe toatã înaltimea lor, altele câte douã suprapuse, cele de sus fiind mai lungi. Ferestrele sunt compartimentate în înãltime de nervuri din piatrã, cele lungi în trei segmente iar cele scurte în douã. La fiecare fereastrã arhitectul s-a strãduit sã gãseascã o altã formulã de închidere superioarã a nervurilor, acestea fie înscrise în cerc, în trilobi sau patrulobi, fie libere. Acest joc de linii conferã o oarecare decoratie fatadei, de altfel destul de severã.

Clãdirea este dominatã de turnul cu releveu patrat cu sapte niveluri, care prezinta, pe lângã închiderea sa piramidalã mult înãltatã, si patru turnulete în colturi, semn al dreptului juridic de condamnare pe care îl avea orasul.

Potrivit unei legende locale se spune cã arhitectul proiectant al bisericii si al turnului, speriat cã acesta nu va rezista, ar fi pãrãsit orasul la scurtã vreme dupã începerea constructiei. Probabil însã ca este doar o legendã, modul de proiectare al bisericii fiind cel gotic si corespunde arhitectonic modelului arhitectilor din familia Parller, celebri constructori de catedrale gotice, ale cãror constructii si-au dovedit rezistenta în timp.

Inspre dreapta se remarcã un turnulet-clopotnitã pe care este înscris anul 1520 ca an al finalizãrii constructiei bisericii Sf. Maria. Pe latura sudicã a bisericii, deasupra unei usi secundare cu acadrament gotic încheiat în segment de arc, se observã un relief de piatrã reprezentându-l pe Iisus pe Muntele Mãslinilor. Stilistic aceastã sculpturã apartine perioadei 1510-1530 când înfluentele celebrului sculptor Veit Stoss, s-au facut resimtite si în Transilvania. Mergând spre stânga pânã în partea opusã altarului, se trece pe lângã acadramentul usii ce permite accesul, pe o scarã în spiralã, în turnuletul clopotnitei. Treapta de piatrã de la intrare este roasa de miile de pasi ce au trecut pe aici.

Portalul vestic al bisericii este anterior si mai si mai modest decrt portalurile actuale de pe laturile lungi ale bisericii. El a fost înzidit în 1855. portalul se încheie ogival si prezintã câteva mici retrageri. Cele patru nise pe care le are erau prevãzute pentru a adãposti statuile unor sfinti. In partea superioarã a ogivei ce închide portalul se mai distinge un crucifix foarte deteriorat de intemperii.

Accesul sudic se prezintã ca o travee prelungitã iesind din planul bisericii ca o prispã cu deschideriogivale pe trei din laturile sale. Are boltire pe nervuri în sistem închis si central o cheie boltã ce o prezintã pe Maria cu pruncul. Pridvorul a fost realizat în 1457 si are pe laturile exterioare un brâu decorativ din ogive trilobe. Deasupra sa, în interior, se pãstreazã un mic altar colateral.

Portalul propriu-zis are o serie întreagã de retrageri de la baza cãrora pornesc nervurile. In partea inferioarã acestea prezintã douã siruri de motive ornamentale de facturã geometricã, o decoratie ce aminteste mai degrabã de arta prelucrãrii lemnului.