Cele două generații ale arhitecturii monumentale

Prima generatie a arhitecturii monumentale apartine Antichitatii si isi are originea in arhitectura populara,iar a doua generatie apartine Evului Mediu si isi are originea in arhitectura monumentala a Antichitatii.

Arhitectura monumentala este determinate in plan social de trecerea la o socitate bazata pe clase.Ea se caracterizeaza prin diversitatea programelor, fata de o perioada anterioara in care exista doar programul locuintei, dimensiuni sporite,calitatea materialelor si incarcatura ideologica.

De la aparitia arhitecturii culte,aceasta se raporteaza la arhitectura populara ,avand la origine locuinta populara ,dar in evolutia lor, cele doua continua sa se raporteze una la alta si sa se determine reciproc.

Intre arhitectura populara sic ea monumentala exista o treapta de evolutie, intermediara, locuinta cu character monumental, destinata unor persoane cu un statut superior, sau ceremoniilor religioase si funerare. Aceasta stare de geneza permanenta ,in trepte, este numita de Gheorghe Curinschi “o stare de geneza permanenta cu caracter pulsatoriu”.

Aceste trepte ,fiind determinate de perioade istorice, sunt sistematizate si isi iau numele de la acestea.In arhitectura Mesopotamiei se disting 10 12 asemenea trepte,in timp ce arhitectura preelenica a cunoscut trei trepte: cicladica, minoica si miceniana, pentru ca insasi arhitectura preelenica sa se constituie intr-o treapta pentru arhitectura elenica.Arhitectura romana a avut trei trepte:republicana,imperiala clasica si romano bizantina.

In parcurgerea acestor trepte trebuie notat si influenta pe care o arhitectura o are asupra alteia ,cum e cazul influentei elenistice asupra arhitecturii etrusce.

Arhitectura monumentala din a doua generatie apartine evului mediu si are ca sursa de geneza arhitectura din prima generatie.Uneori sursa nu mai este interna ci devine externa ca in cazul arhitecturii romanice din spatial francez sau german.Si geneza arhitecturii din a doua generatie este un process in trepte.Arhitecturile preromanica,romanica si gotica se nasc unele dintr-altele si pot fi considerate trepte ale aceluiasi proces.La fel se intampla in arhitectura bizantina si in cea islamica,toate cunoscand trepte de evolutie si spectaculoase deplasari teritoriale.

Trecera de la o generatie la alta ,delimitarea este determinate de trecerea de la antichitate la feudalism,fapt marcat in istorie de evenimente de mare importanta cum au fost caderea Imperiului Roman de Apus,prabusirea frontierei dunarene a Imperiului Romano Bizantin sau cuceririle arabe. Aceste evenimente caracterizeaza si in arhitectura ca si in alte domenii sociale un moment de rupture pe de o parte dar si de continuitate.

Schimbarea generatiilor este marcata de trei criterii :

1 Mutatii semnificative in dezvoltarea arhitecturii ca reflex al unor mutatii sociale,

2 Precizarea calitatii de sursa a generatiei care isi incheie existenta,

3 Geneza unei generatii noi, cu trasaturi distincte.

Dupa aceleasi criterii ,o a treia generatie este Renasterea, care isi reclama originea de la valorile antichitatii si a patra generatie, arhitectura moderna si contemporana.

Arhitectura populara,sursa unica a celor dintai arhitecturi monumentale ale antichitatii, isi pastreaza valoarea de sursa pe parcursul dezvoltarii arhitecturii monumentale in a doua generatie.