Corpul Uman în Sculptură

CORPUL UMAN ÎN SCULPTURĂ

1.Motivul alegerii proiectului propus.

Proiectul propus presupune studierea idealurilor de reprezentare a corpului uman de-a lungul întregii istorii a artelor, şi punerea în evidenţă a expresivităţii şi frumuseţii acestuia prin diverse forme de abordare şi utilizare a difertelor materiale atât coventionale cât şi neconventionale.

Îmi propun, în special în prima parte a masteratului, aprofundarea principalelor forme de reprezentare a trupului uman în sculptura, de-a lungul istoriei artei, în vederea interpretării şi stilizării acestora şi a dezvoltării unei viziuni proprii.

Acest proiect îl voi concretiza atît prin desen cât şi prin reprezentări tridimensionale, create si cu ajutorul programelor grafice 3d si pe care intentionez sa le materializez în proiecte sculpturale monumentale.

În cea de a doua parte a masteratului, îmi propun relizarea unui priect expozitional, proiect ce are ca fundament punerea în evidenţa a frumuseţii si complexităţii trăirilor interoare ale fiinţei umane.

Consider că trupul uman şi reprezentarea acestuia alcatuieşte „natura interioară” a sculpturii, el putând fi considerat fundament al artei şi al universului, după cum însuşi Hegel spune: „Dintre plasmuirile artei, ceea a omului este ca mai înaltă, deoarece numai întâr-însa spiritul îşi poate avea corporietatea şi poate dobândi expresie”.

Corpul uman este expresia integrală a caracteristicilor generale sau esenţiale ale universului caruia îi apartinem. Acest fapt a fost reprezentat în toate formele de artă şi în toate tradiţiile lumii. Potrivit traditiei ebraice, arborele sefirotic este atit o schema a configuratiei fizice a corpului cât şi o “hartă” a etapelor evolutiei unei persoane, evolutie atât psihologică cât şi spiritulă. Partea de jos a corpului corespunde, simbolic, copilăriei şi tinereţii, caracterizate de dorinţa de “a avea”. Partea centrală corespunde lui “a fi”. Iar partea superioară a corpului, respectiv capul, corespunde lui “a deveni” şi presupune realizarea spirituală efectivă. Dar are - spre deosebire de celelalte două - şi alternativa lui “ a părea”, ceea ce elimina planul realizării. Din acest motiv , marile culturi şi civilizaţii istorice au dezvoltat o sculptură în care corpul uman a avut un rol şi un loc important sau chiar central, cum e cazul artei şi gândirii din Grecia antică şi din Renastere.

2.Transpunerea structurilor anatomice în proiecte sculpturale personale.

-Schimbarea sensului imediat al formei şi adăugarea de noi functiuni şi valoari de sens. Coloana vertebrala - coloana a infinitului. Proiect de sculptura monumentala.

-Realizarea de proiect in variantă desen şi prin intermediul programelor grafice 3D.

-dezvoltarea unei viziuni personale concretizată într-un proiect expozitional; valenţe simbolice ale corpului uman şi a structurilor anatomice ale acestuia.

Îmi propun să dau curs unor procese de identificare a dorintelor şi aspiraţiilor fiinţei mele interioare, dar şi a tuturor idealurilor de frumuseţe si armonie a mintii şi a trupului pe care umanitatea le-a dezvoltat şi perpetuat în timp. Aceasta este substanţa proiectului meu de masterat.

Pe acest câmp de gândire artistică inenţionez să dau naştere unor forme şi formule sculpturale cu puternice valori simbolice care să fie nimic altceva decat proiecţii în tridimensional a aspiraţiilor sufletului şi conştiinţei mele spre pace, deplina relaxare, intelegere şi rezonanţă cu legile firii şi ale naturii.

Este o cautare a frumuseţii eterne, proiectată prin structurile corpului uman, a frumuseţii contemplaţiei proceselor sofisticate ale minţii şi ale peisajelor infinite ce ne populeaza constiinţa, a frumuseţii relaţiilor clare ale spiritului în sine, ale spiritului fată de ceilalţi, a frumuseţii structurilor naturale.

Omul nu conteneşte să recreeze lumea într-un etern şi fascinant joc fără limite. Perspectiva asupra timpului este cheia tuturor întelesurilor. Se poate ca omul să fi fost creat din “nimic”prin “vointa divină” care a extras şi separat contrariile virtuale din nimic, dându-le consistenţa realităţii şi făcâdu-l să existe ca o vibraţie în jurul acelui nimic originar. Nouă ne rămâne doar şansa de a descoperi şi experimenta cate ceva din ceea ce suntem de fapt.