Cultura de consum

Introducere

Noile tehnologii şi obiectele ei, produse industrial şi asimilate rapid în cotidian, noile experienţe plastice, noile forme estetice, vizuale şi auditive, unele bazate pe reproducere, altele pe virtuţile computerului, multiplicarea mijloacelor de comunicare şi invazia mesajelor diverse în existenţa indivizilor, toate au schimbat radical cadrul, "natura", în care se desfăşoară viaţa omului contemporan.

Mediul tehnic se substituie celui natural, astfel se schimbă şi reprezentarea noastră asupra realităţii. Mediul tehnic de existenţă - un mediu haotic, saturat de semne eteroclite, de mesaje discordante, de "zgomote", de discursuri politice, audiovizuale şi publicitare - este interiorizat în mecanismele psihice ale omului, modelîndu-i structura gîndirii, forma percepţiei şi conţinuturile imaginaţiei. René Berger susţine că acest "univers-amalgam" se reproduce într-o "conştiinţă amalgam", într-o "cultură-amalgam". Trăim într-o lume a reproducerilor, a duplicatelor, o lume în care valorile se amestecă, în care Gioconda devine marcă de fulare sau este reprodusă pe cutii de brînză, astfel încît asităm la "un fenomen de hibridare generalizată, căruia mijloacele tehnice sunt pe cale de a-i da o putere fără egal".

Lectura devine o "frunzărire" a cărţii sau a ziarului, comportament care se reproduce şi la cel care, plimbîndu-se, "răsfoieşte" semnele oraşului, fără a putea adînci semnificaţia lor. Dar semnele acestui cotidian haotic se reproduc în mintea noastră şi îi conferă o configuraţie asemănătoare. În locul unei lumi ordonate de raţiune, noi trăim zilnic între telefon, jurnale, deplasări cu maşina, radio, televiziune, drum de fier, avioane, pe scurt într-un amestec, într-un univers în care “lucrurile se-nlănţuie sub semnul amalgamului.”

Arta şi Cultura sînt de o importanţă vitală pentru cei care aleg sa nu trăiască în ignoranţă, să nu se lase purtaţi de val, cei care nu doresc să accepte lucrurile după cum li se oferă. Cultura menţine individualitatea. Dacă viaţa e o luptă, atunci cunoaşterea este arma prin care rămînem cei care dorim să fim.

Capitolul I

Cultura de consum – o realitate a societăţii contemporane

1.1 Cultura de masă – prima cultură universală din istoria omenirii

Secolul XX a adus schimbări marcante în perimetrul culturii. Dintre acestea se detaşează explozia succeselor ştiinţifice, care a adus o accelerare a schimbărilor culturale dar şi o criză a valorilor tradiţionale. De asemenea, a crescut interesul pentru impregnarea rapidă a valorilor culturii în sistemul activităţilor sociale prin mass-media. Acest secol a creat efectiv o altă realitate culturală, noi sisteme de gîndire, noi forme de exprimare artistică, noi moduri de raportare la lume, o nouă conştiinţă de sine a omului. Făcînd referire la această perioadă, muzicianul Yehudi Menuhin exprimă starea de căutare ce caracterizează acest veac: “Dacă ar trebui să fac bilanţul secolului XX, aş spune că a trezit cele mai mari speranţe concepute vreodată de omenire şi a distrus toate iluziile şi idealurile”1. Privită pozitiv sau negativ, această apreciere lasă să se întrevadă cîteva certitudini: promovarea unei ştiinţe care a distrus aparenţele şi care operează cu o lume a codului genetic, o artă resemnată într-o gîndire goală, o tehnică dezlănţuită, ce a creat o sumedenie de obiecte şi instrumente prin care mediul de viaţă a devenit nenatural etc. Schimbarea a devenit un proces omniprezent, o direcţie dominantă a societăţilor şi a culturilor care sunt marcate de tensiunea dramatică dintre tradiţie şi modernizare. O caracteristică a secolului XX o reprezintă aşadar accelerarea schimbărilor, ritmul lor precipitat, de unde decurg succesiunea rapidă a curentelor de idei şi relativismul viziunilor şi al poziţiilor spirituale.

Realitatea timpului prezent constată creşterea diversităţii în interiorul societăţilor actuale, care au devenit un complex de instituţii, relaţii şi activităţi extrem de variate. Culturile naţionale au o firească deschidere spre universal, spre dialog şi schimb de valori cu alte culturi şi spaţii spirituale.

Epoca modernă şi cea contemporană au intensificat comunicarea socială a valorilor şi comunicarea dintre culturi, odată cu extinderea extraordinară a sistemului mediatic, astfel că interferenţele culturale, conexiunile şi schimburile de valori au devenit astăzi realităţi dominante. În plan cultural, lumea contemporană reproduce raportul structural dintre unitate şi diversitate, culturile interferînd şi comunicînd între ele. Acest lucru susţine specificitatea şi ne atenţionează că “nici o fracţiune a omenirii nu dispune de formule aplicabile totalităţii şi că o omenire amalgamată într-un gen de viaţă unic e de neconceput, deoarece ar fi o omenire osificată”2.