Datini și Obiceiuri - Geavrelele

Aşa cum s-a constatat în urma cercetărilor, în lumea arhaică românească, nivelurile de organizare social-politică-culturală şi religioasă nu erau de tip concurenţial, ci unele complementare chiar organice, dictate de necesităţi vitale. Cercetătorii au subliniat faptul, ca vetrele folclorice păstrează în alcătuirea lor, tradiţii şi obiceiuri ce se pierd în arhaic. În timp, peste acest nucleu ancestral spiritualitatea creştină, suprapunându-se i-a conferit complexitatea întregului , subliniindu-i conţinutul sacral. În partea de sud est a judeţului se situează un grup de localităţi ce formează împreună comuna Morteni.

În zona comunei Morteni s-au făcut descoperiri arheologice de o importanţă majoră în ceea ce priveşte vechimea aşezării, implicit şi asupra vieţii materiale şi spirituale a locuitorilor de-a lungul veacurilor. Existenţa acestei aşezări pătrunde adânc în negura istoriei, primele consemnări documentare datând din neolitic. Aici a fost scoasă la iveală o aşezare geto-dacică din sec.II-I Î.Hr., la care s-au adăugat descoperirile arheologice din anul 1998, ce atesta o vechime impresionantă a localităţii, găsindu-se urmele existenţei unei vetre de civilizaţie, datând de peste 6 000 de ani.

Unul din obiceiurile care s-a păstrat în acest sat folcloric, transmis cu sfinţenie din generaţie în generaţie este cel al Steagului sau Geavrelele, care necesita o perioadă de organizare şi desfăşurare şi anume între astfel ca el se desfasoară între sărbătoarea Sfântului Nicolae şi Sfântuli Ion. În această perioadă a sărbătorilor de iarnă se alcătuieşte "ceata de feciori" , cu rosturi ceremoniale precise, preocupările şi acţiunile acesteia predominantă în colectivitate prin preluarea controlului asupra vieţii ritualice.

O dată constituită ceata de flăcăi, viaţa în sânul organizaţiei devine una precisă, determinată de legi stricte, autoasumate. Se stabilesc ierarhiile, regulile de comportament, începe munca în colectivitate, învaţă colinde, mănâncă, dorm împreună, încadrându-şi conduita în spiritul obligaţiilor şi interdicţiilor impuse. Se interzice părăsirea cetei fără acceptul vătafului, nu se intra cu capul acoperit în camera ce este destinată activităţilor cetei, nu este acceptată beţia, comportamentele zgomotoase sau scandaloase, necuviincioase, şi nu se tolerează nejucatul fetelor la horă. Orice ignorare sau abatere conduce la atragerea unor pedepse aspre care pot fi: plata unei amenzi sau poate determina eliminarea din ceata. Asa cum este lesne de înţeles, aceste sancţiuni au o valoare civică, morală şi educativă, contribuind şi marcând în acelaşi timp începutul unei vieţi de maturitate. Au fost situaţii când un mebru al grupului a plecat să-şi vadă părinţii sau iubita, fără să aibă acordul vătafului, fiind aspru pedepsit; legat de sanie, el a fost plimbat prin sat, strigând în gura mare „cine face ca mine, ca mine să păţească”(Florea Dumitru-localnic).

Iordănitul cu Steagul cu geavrelele are loc în ziua de Bobotează, practicându-se în cele patru localităţi ce intră în componenţa comunei Morteni (Morteni, Florica, Băjenari şi Branişte). Acest eveniment este precedat de strângerea geavrelelor de către „bătrnii cetaşi”(bărbaţi tineri căsătoriţi) care, începând cu data de 5 ianuarie demarează acţiunea de strângere a geavrelelor, în vederea confecţionarii steagului. Acestea sunt batiste cusute de către tinerele fete de măritat, care le confecţionează din pânză de casă, în perioada anului cuprinsă între cele două sărbători. Cei care strâng geavrelele de la fetele din sat sunt tineri cu vârste cuprinse între 16-20 ani, neânsuraţi şi care nu şi-au satisfăcut stagiul militar. Din fiecare cătun în parte se strâng între 1000-1500 de batiste multicolore ce au fost destinate de către fiecare fată băiatului iubit sau celui ce urmează ai fi soţ.