Designul Interior Profesionist

Acum cativa ani cand se pronunta acest cuvant barbar, unii se gandeau la ceva suspect, un obiect mai mult sau mai putin trasnit: un fotoliu pneumatic sub forma de molusca, un scaun sub forma de lampa, o lampa sub forma de intuneric. Experienta ne-a demonstrat ca designul n-are nimic de-a face nici cu suspectul, nici cu extravaganta. Dimpotriva! Ambitia designului este sa introduca ordinea si ratiunea in folosirea obiectelor care ne inconjoara. Telul sau este ca masina de calcat sa semene cu o masina de calcat si nu cu o pitulice.

In istoria artei decorative in care au existat atat de multe capricii, atat de multe aberatii, designul vine cu un triumf al bunului simt. Scaunul trebuie sa serveasca la stat pe el si paharul la baut apa. Niciodata viceversa. Cand aud acest cuvant - design - foarte multi se gandesc la inutilitati. Adica: pe de-o parte viata cu nevoile ei de viata, pe de alta parte designul cu ifosele sale de lux. Foarte multi mai cred ca designul e o varietate, un joc pentru oameni mari, o zadarnicie amuzanta. Nu-i de mirare ca se crede asa. De-a lungul istoriei artelor s-a format mentalitatea ca frumosul trebuie sa fie inutil. Minunatiile, obiectele de arta, lucrurile frumoase se aflau aproape intotdeauna in afara folosintei zilnice.

In fata, unde se dadeau receptii, erau scari de marmura si balustrade de bronz. Spectacolele, clipele de desfatare, orele de neproductie aveau nevoie de fast. Necesitatile cotidiene erau inghesuite in colturi umbroase. Scarile de serviciu si nu numai de serviciu - duhneau. Arhitectii se gandeau la prada, la fast, nu la util, la practic. Arhitectul se precupa "sa fie frumos", dar frumos era numai tot ceea ce nu era legat de o nevoie vitala. Frumosul contopit cu utilul apare tarziu in artele decorative. Designul este una din caile de contopire a ceea ce trebuie cu ceea ce place.

Designul este instrumentul prin care omul invata ca frumosul nu este un adaos. Adica: faci o casa de locuit si pe urma, ca sa fie frumoasa ii adaugi niste coloane. Frumosul - pretinde designul - nu este adaosul utilului, ci expresia lui. Frumosul trebuie sa fie pretutindeni, in toate obiectele care alcatuiesc viata noastra. Frumos trebuie sa fie termosul, frumoasa trebuie sa fie tigaia, frumos trebuie sa fie receptorul telefonului, lacatul, ceainicul, ibricul - TOT. Deprinzandu-ne cu ideea ca tot ceea ce ne inconjoara trebuie sa fie frumos, designul ne oblige sa mimam cu frumusetea.