Francisco de Goya - Familia lui Carol al IV-lea

Francisco Jose de Goya y Lucientes s-a născut la Fuentetodos, un cătun aflat în apropiere de Zaragoza, în provincia Aragon, la 30 martie 1746. Tatăl său, poleitor de rame, a fost sărac toată viaţa. Mama sa, deşi provenind, se pare, dintr-o veche familie de mici nobili aragonezi, n-a putut schimba cu nimic condiţia modestă în care artistul a crescut. Născut într-o familie numeroasă, Goya nu şi-a trăit, totuşi, primii ani din viaţă în prea multe lipsuri

Clasele primare le-a făcut la Zaragoza, unde se va bucura de o copilărie cu nimic deosebită de a copiilor din popor. Iniţial este dat la o şcoală de măicuţe unde deprinde şi arta desenului. După aceea, timp de patru sau cinci ani, Goya şi-a făcut ucenicia în atelierul lui Jose Luzan y Martinez, un pictor mediocru, format la Neapole, în Italia, în spiritul barocului târziu. La 17 ani se înscrie la Academia Regală San Fernando

Goya călătoreşte în Italia, unde contactul cu creaţiile marilor maeştrii, în special cu pictura lui Magnasco, va influenţa în mod cert creaţia sa. Reîntors la Zaragoza, prin 1770-1771, are succes datorită picturii frescei pe bolta catedralei El Pilar, a tablourilor realizate pentru călugării cartusieni de la Aula Dei şi a decorării Palatului Sobradiel. Începe să capete comenzi, îşi face relaţii şi obţine primele succese, care însă nu-l prevestesc pe artistul de mai târziu. La 25 iulie 1773 se căsătoreşte cu Josefa, sora renumitului pictor Francisco Bayeu. Aceasta i-a născut pictorului mai mulţi copii, însă singurul care a supravieţuit a fost Francisco Javier

Succesele lui Goya au luat încet, încet amploare, mai cu seamă după ce a realizat porterul contelui Floridablanca care îl propulsează în sferele înaltei societăţi, ajungând chiar să îl cunoască pe fratele regelui, tânărul Don Luis care îl invită la reşedinţa sa pentru a-i face portretul de familie. Aprecierea din partea înaltelor cercuri ale aristocraţiei atinge apogeul în momentul în care Goya este numit în 1786 pictor oficial la curtea regelui. Aceasta aduce odată cu ea şi favoruri, cadouri şi o situaţie materială foarte bună. Cariera sa cunoaşte o pauză de un an în anul 1792, timp în care suferă de o maladie care nu ne este cunoscută. Această maladie, dându-i stări de nervozitate foarte puternice şi cauzându-i surzenia permanentă îi afectează foarte mult starea psihică

Apare sentimentul apropierii de moarte care îi transformă radical stilul. Goya decide să se rupă definitiv de mediul aristocratic pe care îl frecventa. Anul 1795 aduce cu sine întâlnirea cu ducesa de Alba, de care Goya se îndrăgosteşte. Această idilă durează doar câteva luni, terminându-se din cauza unui capriciu al ducesei. Goya se reântoarce la pictură, tablourile sale realizate le curtea regelui fiind dominate de simţul ironiei la adresa nobilimii

În 1799 pictează seria „Capricii” în care artistul prezintă fantasme care prind viaţă când raţiunea adoarme şi voinţa omului este guvernată de dorinţe, durere, prostie şi mârşăvie. În anul 1807, Lisabona este ocupată de cătrefrancezi.

După înfrângerea revoluţiei spaniole din 1808, Spania este condusă de fratele lui Napoleon I, Joseph. Goya, pictor oficial al curţii, nu este alungat după schimbarea conducătorului, rămânând în continuare cu această funcţie. Realizează chiar multe tablouri pentru suveranul Joseph Bonaparte, primind de la acesta Ordinul Regal al Spaniei

Pe 20 ianuarie 1809 moare soţia pictorului. Trei ani mai târziu, Leocadia Weiss devine tovarăşa sa de viaţă, în ciuda faptului că era cu 14 ani mai tânără decât el şi era măritată. Chiar şi atunci când spaniolii şi-au recăpătat puterea asupra propriei ţări, Goya a rămas în continuare pictorul curţii. În ultima perioadă a vieţii sale, pictorul s-a retras împreuna cu Leocardia într-o staţiune montană, nerenunţând nici un moment la pictură. Goya se stinge din viaţă la 16 aprilie 1828. Astăzi rămăşiţele sale se odihnesc sub cupola bisericii San Antonio de la Florida

Membrii Casei Regale au fost de nenumărate ori subiecte ale portretelor lui Goya. Între 1800-1801, artistul a pictat tabloul Familia lui Carol al IV-lea. Carol al IV-lea, devenit rege al Spaniei în 1789, i-a arătat lui Goya o consideraţie deosebită. Monarhul i-a acordat artistului distincţia de pictor oficial al casei regale, distincţie ce i-a adus un venit consistent

Cu toate acestea, Goya privea monarhia spaniolă cu un ochi lucid. Artistul era cunoscut pentru talentul de a mânui pensula astfel încât stofele să pară scumpe, iar bijuteriile să strălucească. Refuza, totuşi, să îşi flateze clienţii, chiar dacă aceştia erau membrii ai familiei regale, despre care se ştia că nu arată prea bine