Gorzo Dumitru - Artist pornografic

Sunt multe zone pe care Dumitru Gorzo le frecventează în arta lui; are o serie de lucrări care fac aluzie la viaţa politică din societatea românească pe care o desconsideră, lucrări în care îşi exprimă viziunea parodică, nenumărate lucrări cu ţărani maramureşeni. Dar cu toate că artistul are la îndemână o paletă largă de subiecte pe care să le aştearnă pe pânză, recurentă în opera lui este componenta pornografică, pe care şi-o asumă cu dezinvoltură. Are, ca oricare alt pictor, câteva obsesii artistice: femeia cu falus*, Ofelia plutind, Micul prinţ porno.

Înainte, însă, de a începe demersul meu de a clasifica arta lui Gorzo drept pornografică, aş vrea să menţionez faptul că artistul însuşi nu se fereşte de această etichetă, recomandându-se, printre altele, ca un promotor al artei pornografice. Nu erotică, ci mai curând pornografică. El îşi explică (într-o serie de interviuri) afilierea la această zonă de creaţie ca pe o nevoie de a parcurge un capitol al istoriei artei până de curând neglijat în România. Din pricina faptului că nu există pe piaţă o publicaţie de artă cu apariţii regulate care să ia pulsul fenomenului artistic la zi, radiografia artei lui Gorzo aşternută în aceste pagini se bazează în special pe interviurile pe care artistul le-a acordat de-a lungul timpului, şi mai puţin pe unele intervenţii editoriale. Este, dacă vreţi, un autoportret tradus şi interpretat.

L-am ales tocmai pe Gorzo din lunga listă de artişti care ne-a fost pusă la dispoziţie pentru că mi-a atras atenţia şi mi-a prezentat interes încă de la prima întâlnire cu una din lucrările sale. Este vorba de stencilul Vin în cinci minute. Am ştiut că am de-a face cu un artist care caută să facă statement-uri, care este atent şi activ în ceea ce priveşte implicarea socială, un artist căruia nu îi lipseşte curajul. Am vrut să aprofundez.

Revenind, lucrarea de faţă îşi propune, aşadar, să urmărească evoluţia artistică a lui Dumitru Gorzo şi, mai cu seamă, să identifice linia de demarcaţie între arta erotică şi pornografie în contextul operei sale, prin prisma artistului însuşi. Se caută, cu alte cuvinte, să se stabilească până unde poate merge erotismul în arta plastică şi de unde, mai exact, începe pornografia.

1. Devenind G O R Z O

Se naşte în luna martie a anului 1975 în Ieud, judeţul Maramureş şi îşi aduce aminte două lucuri pe care le trăia atunci – o dată că era atât de cuminte şi de introvertit încât se putea juca de unul singur şi apoi că dintotdeauna şi-a dorit să plece într-un loc unde „joaca” lui ar fi avut un ecou mai răsunător. Ajunge astfel la vârsta de 16 ani elev la liceul Tonitza din Bucureşti unde era parte a neintegraţilor care stăteau în ultima bancă şi nu interacţionau deloc. Însă mărturiseşte că poziţia asta nu îl afecta; putea să stea şi să cerceteze lumea nestingherit. Lucrurile aveau să se schimbe radical odată cu admiterea la Academia de Artă din Bucureşti, unde, la clasa şi sub îndrumarea profesorului Florin Mitroi, Gorzo putea să demonstreze ce şi cât era capabil sa facă. Aşa cum frumos remarcă jurnalista Oana Dan într-un articol pentru site-ul dela0.ro, din acest punct încolo „arta se instalase definitiv în el”.