În Căutarea Arhitecturii Pierdute

Cartea este structurată pe cinci capitole. Primul capitol, intitulat ”Un mod de a privi lucrurile”, face referire atât la cunoștințele profesionale în domeniul arhitecturii ale autorului, cât și la formarea sa în calitate de om și arhitect.

Este menționată deasemenea o modalitate pe care Peter Zumthor o aplică în redarea identității spațiale, prin intermediul obiectului arhitectural : procesul rememorării, a scufundării într-o stare onirică lucidă, într-un paradox al simțirii guvernate de rațiune, ce facilitează vizionarea unui tablou complet al vremurilor apuse. Prin asta, susține autorul, reușești să redai chintesența sitului arhitectural, respectiv adaptarea "noului" în contextul "vechiului".

Compară experiența redării unor volume armonios închegate cu procesul creării operelor muzicale. Libertatea tonalităților îmbinate armonios, fără pauze, trebuie interpretată și redată în arhitectură deopotrivă, eliminând așa-zisele articulații sau rosturi de legătură.

Arhitectura trebuie împiedicată să devină parazitară unui spațiu. Ea trebuie să reușească să se muleze pe funcțiunea oferită și să poată oferi oricui o experiență senzorială adecvată contextului creat. Ideea de ansamblu o prevalează pe cea de obiect. Atmosfera câștigă în detrimentul planificării funcționale.

Operele lui Joseph Beuys și ale întregului grup de artiști Arte Povera devin revelatoare în viziunea lui Peter Zumthor mai ales prin senzualitatea și precizia cu care aleg să folosească materialele. Cu o cunoștință vastă în legătură cu valorile antichității, ei reușesc să redea întocmai esența materialelor folosite, reducându-le la primordial.

Arhitectul este îndemnat să caute construcții raționale, forme ce adaptează inclusiv marginile și articulațiile, în special la granița dintre suprafețe diferite ca textură, nuanță, prioritate, unde se intersectează și unde se reunesc materiale opuse (cald-rece, moale-tare,fin-rugos). Aceste detalii de ordin formal determină tranzițiile sensibile în proporțiile masive ale clădirii.

Detaliile formează însăși ideea de bază a designului, care prevede în punctul relevant al obiectului: apartenență sau separare, tensiune sau luminozitate, aderență, masivitate.

Atenția noastră este ghidată, probabil, într-o primă instanță, de către prezența unui detaliu. Când analizăm clădirile sau obiectele care par să fie liniștite în interiorul lor, percepția noastră devine la rândul ei calmă și imperturbabilă. Peter Zumthor susține că obiectele pe care le percepem nu au mesaje pentru noi, ele sunt pur și simplu acolo.

Percepția noastră facultativă începe să crească nestingherită, fără prejudecăți. Este ca și când am putea vedea ceva asupra căreia conștiința noastră nu s-ar putea concentra. Există o putere în lucrurile obișnuite ale vieții de zi cu zi, percepute deseori ca fiind triviale, precum picturile lui Edward Hopper. E necesar doar să ne uitam la ele destul de mult pentru a reuși să le vedem, nu să le interpretăm.