Pierre Auguste Renoir

Pierre Auguste Renoir s-a născut pe 25 februarie 1841 in Limoges, oraş situat la aproape 400 de km de Paris, în familia croitorului Leonard Renoir şi a soţiei sale Marguerite Merlet. După moartea bunicului, Francois, familia Renoir părăseşte Limogesul, stabilindu-se la Paris. Jean Renoir, fiul celebrului pictor afirmă: “Tata îşi amintea foarte bine de locuinţa din copilărie, mare cît o batistă de buzunar. El se refugia în stradă întrucât pe străzile Parisului se simţea acasă. Încă nu erau automobile şi puteai să hoinăreşti...” (Jean Renoir, 1962, p. 21). La 13 ani tânărul Pierre Auguste lucrează deja ca pictor de porţelanuri într-un modest atelier parizian, mai târziu pictează evantaie si jaluzele.

În 1862 Renoir renunţa la alte îndeletniciri şi se consacră picturii. E admis la Şcoala de Arte Frumoase si lucrează în atelierul pictorului academist Gleyre, unde dă onorabile examene de anatomie şi tehnica picturală. I se reproşează totuşi lipsa unui desen frumos, in felul celui clasicizant si înclinaţia către un avangardism periculos. Signol, unul dintre profesori, îl avertizează cu iritare: „Luaţi seama, domnule, să nu deveniţi un nou Delacroix!”(Ioan Horga,1985, p. 8) . Aici se va întâlni cu Sisley, Monet si Bazille, cu care va rămâne prieten toata viaţa. În 1863 Renoir expune la Salonul Oficial „Esmeralda dansând” (distrusă de pictor mai târziu), apoi părăseşte atelierul lui Gleyre (împreună cu cei trei prieteni ai săi), care îi reproşează, evident, lipsa de respect pentru desenul clasic şi înclinarea condamnabilă pentru culoare, „această diavolească culoare care se urca la cap debutanţilor”. Vara pictează împreună cu prietenii săi în pădurea Fontainebleau unde îl cunoaşte pe Virgilio Narcisse Diaz şi unde sunt interesaţi de gustul pentru materie, sinceritatea senzaţiei şi de tentaţia plein air-ului. În anul următor, va expune alături de ceilalţi pictori refuzaţi la Salon, într-un Salon secund, al refuzaţilor.

În 1865 Renoir, participă împreună cu ceilalţi impresionişti la celebrele reuniuni de la Cafe Guerbois unde se fac teorii originale, se emit opinii violente, se propune reorganizarea şi purificarea Luvrului înecat de clasicism şi tradiţie. Expune la Salon portretul „D-nei W. S.” şi o „Seară de vară” iar în anul 1866 trimite fără succes lucrarile: „Tânăr plimbându-se cu câinele său în pădurea Fontainebleau” şi cunoscuta „Diana la vânătoare”, pictată in cuţit şi considerată a fi primul nud de Renoir, anunţând prin sculpturalitate şi sens al monumentalităţii, nudurile feminine de mai târziu.

În anul 1868 expune la Salon pictura „Liza cu umbrelă” şi va picta în continuare „Bazille la şevalet” şi excepţionalul dublu portret „Familia Sisley”. Anul următor, Renoir lucrează cu Monet la Bougival unde pictează seria „La Grenouillere”, apoi expune la Salon două pânze (o baigneuză şi o odaliscă). În timpul războiului franco-german este mobilizat la un regiment de vânători călare (la Bordeaux), unde pictează portrete ale căpitanului Darras şi ale soţiei acestuia.

În anul 1874 se deschide la Nadar (Boulevard des Capucins 35) prima expoziţie de grup a impresioniştilor, iar Renoir va participa cu şase tablouri între care „Loja” şi „Mica dansatoare”, în următorul an va picta „D-na Fournaise”, „Fetiţa cu şorţ”, admirabilul portret al lui „Monet pictând în atelier”, „Tânăra femeie cu bluză în dungi albastre şi roz” şi „Marile bulevarde” şi se va organiza la Hotel Drouot o mare vânzare de tablouri ai pictorilor impresionişti, la care participă şi Renoir, urmând ca în anul 1876 să aibă loc a doua expoziţie de grup a impresioniştilor în galeriile lui Durand-Ruel la care Renoir va participa cu un pastel şi 17 tablouri în ulei, între care portretul lui „Bazille” şi „Dejunul la Fournaise”, primită de presa timpului cu neînţelegere, la fel ca şi cea de-a treia expoziţie deschisă în anul următor ce va cuprinde 241 de pânze, de 18 pictori între care Pissarro, Monet, marisot, Cezanne. Renoir va trimite 20 de tablouri printre care celebrul „Portret al Doamnei Charpentier”, „Leagănul”, şi excepţionalul „Bal la Montmatre”.

Loja Portretul Doamnei Charpentier

În anul 1879 Renoir expune la Salon portretul „Jeannei Samary” şi compoziţia „Doamna Charpentier şi copii săi”(care obţine un mare succes).vara o petrece la Wargemont, lângă Berneval, la diplomatul şi amatorul de artă Paul Bérard. A patra şi a cincea expoziţie a impresioniştilor se deschide fără participarea lui Renoir, Cézanne, Sisley.

Anii 1878-1879 înseamnă pentru Renoir începutul unei crize de conştiinţă artistică, care încheie perioada impresionistă a pictorului. Are sentimentul epuizării unui drum şi al incopmletitudinii artei sale de până acum. „Mersesem până la capătul impresionismului – va spune Renoir – ajungeam la constatarea că nu ştiam nici să pictez, nici să desenez. Într-un cuvânt, eram într-un impas”.(Horga Ioan, 1985, Renoir, p.45). Soluţia impasului ivit va fi experinţa următoarei perioade, aşa-zisa peroadă aigre.

În anul 1880 pictorul o întâlneşte pe Aline Charigot, întrupare ideală a tipului său feminin .”Ea calcă iarba fără să îi facă rău”, va cândva fiului său Jean, adăugând că el o picta pe Aline „încă înainte ca ea să se fi născut”. În anul următor se va căsători cu aceasta. Primăvara o va petrece în Algeria unde picteză „Bananierii”, „Văgăuna femeii sălbatice”, „Mărăcinii”, „Femei din Alger”etc. Vara o petrece la Wargemont, la familia Bérard, toamna călătoreşte în Italia (Veneţia, Floreţa, Roma, Neapole, Pompei) unde admiră operele lui Rafael şi fescele de la Pompei. Nu va participa nici la a şasea expoziţie de grup a artiştilor independenţi. Va termina ultima sa mare compoziţie impresionistă „Dejunul vâslaşilor”.

În 1885 se naşte Pierre (primul fiu al familiei Renoir); nu mult după aceea e pictat tabloul „Doamna Renoir alăptând” şi un cunoscut „Copil desenând” ce deschid un larg şir de compoziţii şi portrete pictate până la sfârşitul viţii şi prezentând familia Renoir şi componenţii acesteia în cele mai variate îndeletniciri şi poziţii. Călătoreşte şi lucrează la Wargemont şi Essoyes; pictează cu Cézanne la La Roche-Guyon, apoi pictează graţioasa lucrare „Marile Baigneuse”, „Corda” şi „Văcăriţa”. Peste 3 ani începe declinul perioadei aigre, pictează la Jas-de-Bouffan, la Cézanne. În decembrie suferă o criză de paralizie facială.