Cuprins
- I. Stilul Renascentist si Arhitectura
- 1. Aparitia Stilului. Perioada
- 2. Raspandirea Stilului
- II. Caracteristicile Stilului. Materiale de constructii
- 1. Introducere
- 2. Reprezentanti de seama:
- - Fillipo Brunelleschi
- - Vitruviu
- - Donato Bramante
- - Michelangelo
- 3. Caracteristi ale stilului si materiale de constructii folosite
- 3. 1 Introducere
- 3. 2 Tendintele Arhitecturii Renascentiste
- 3. 3 Arhitectura Renascentista pe teritoriul European
- - Tarile de Jos siGermania
- - Franta
- - Italia
- - Transilvania
- - Renasterea in Arhitectura Bisericeasca
- III. Cladiri Reprezentative ale Stilului Renascentist
- IV. Bibliografie
Extras din referat
I. Stilul Renascentist si Arhitectura
1. Aparitia stilului. Perioada
In timp ce arta gotica stapaneste nordul Europei pana la sfarsitul secolului al XVI- lea, arhitectii italieni rup cu traditia franceza si in cursul secolului al XV-lea , creaza o arhitectura noua. Aparitia acestui stil a fost posibila datorita faptului ca in Italia traditia antica s-a mentinut in stare latenta mai puternic ca si in alte tari. De aceea, trecerea de la arhitectura medievala la cea a Renasterii s-a facut intr-un timp foarte scurt, Antichitatea insa a servit numai ca model de care s-au folosit arhitectii in cautarea unor noi solutii. Daca noua arhitectura ar fi fost determinata de Antichitatea clasica ea s-ar fi nascut la Roma, care era plina de monumente antice, nu la Florenta, unde arhitectura Imperiului Roman nu a lasat nici o urma.
Forta de inovatie a fost maturitatea intelectuala a artistilor , formati intr. -un mediu social mai evoluat decat in alte parti. Brunelleschi si Ghiberti , daca nu au gasit la Florenta modelele antice, s-au indreptat catre Roma unde au petrecut ani de zile masurand, desenand si studiind monumentele antice.
Intoarcerea la antichitate nu a fost pentru arhitectii Renasterii o ruptura brusca cu trecutul, nici o revolutie in conceptia si tehnica constructiei.
Urmand evolutia ei normala , arhitectura Renasterii a asimilat mostenirea bizantina si gotica si a ajuns la solutii originale printr-o lupta intre planul longitudinal , gotic si cel concentrat, bizantin.
Arhitectura Renasterii a creat o noua conceptie de organizare a spatiilor si a stabilit intre
obiectul arhitectonic si spatiul un raport care se deosebeste de cel din Evul Mediu.
Renasterea italiana e periodizata in trei epoci relativ distincte:
- Renasterea Timpurie – Quattrocento : 1420 – 1500
Se dezvolta mai ales in centrul si nordul Italiei, evidentiindu-se Scoala Toscana (cu centrul
la Florenta), Scoala Lombarda (la Milano) si Scoala Venetiana.
Este perioada de cautare si formare a noului stil, in care persistenta traditiei confera acestei
arhitecturi un farmec aparte.
- Apogeul Renasterii – Cinquecento : 1500 – 1550
La sfarsitul secolului al XV-lea , schimbarile din viata politica si economica a Europei
determina inceputul decaderii artelor italiene. Centrul artistic se muta de la Florenta la
Roma.
Este perioada de afirmare a unor arhitecti precum Donato d’Angelo Bramante si
Michelangelo.
- Renasterea Tarzie si Manierismul : 1550 – 1580
Cea mai resemnata personalitate a acestei perioade este Andrea Palladio. Esenta creatiilor
sale rezida in prelucrarea formelor clasice , adaptate la noi cerinte.
Renunta la decoratia superflua, accentuand expresivitatea arhitecturala.
2. Raspandirea stilului
In centrul si rasaritul Europei , stilul renascentist arhitectural e reprezentat prin Pavilionul Belvedere de la Praga care constituie un model de arhitectura renacentista de o mare frumusete fiind precedat de costructii ce se inspira din stilul italian. In Polonia acest stil a patruns in perioada 1507-1563 o data cu realizarea Castelului WaWel din Cracovia.
Si in Transilvania formele noi ale renasterii au patruns prin mijlocirea marii nobilimi si a clerului superior, in relatii stranse cu Roma. Inca din secolul al XV-lea se produc o serie de schimbari care anunta stilul cel nou ( Palatul Episcopal din Oradea). In secolul al XVI-lea castelele nobiliare se transforma si ele. In Peninsula Balcanica stilul nou al Renasterii a fost putin raspandit datorita mai intai faptului ca aproape intreg teritoriul ei a fost , din secolul al XV-lea, sub stapanire otomana, iar in al doilea rand din cauza diferentei confesionale.
Exista insa un teritoriu restrans pe Coasta Adriaticii, Dalmatia, pe care stapanirea seculara a Venetiei a facut-o apta pentru receptarea artei Renasterii.
In Tara Romaneasca a aparut abia in secolul al XIX-lea.
II. Caracteristicile stilului; Materiale de constructii
1. Introducere
In arhitectura, la fel ca si in artele plastice si cele decorative , stilul Renasterii a aparut intai in Italia, in sec. al XV-lea. Un rol hotarator in acest domeniu l-au avut modelele clasice greco-romane, care au impus un univers organizat cu o structura a imaginilor artistice orientata spre realitatea obiectiva si concreta. In sec. al XV-lea s-au adoptat elemente antice precum arcadele semicirculare sau coloanele, pe cand sec. al XVI-lea se remarca prin dezvoltarea temei planului central cu elevatie piramidala (Bramante, Michelangelo), desavarsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (palatul Pitti din Florenta).
2. Reprezentanti de seama
- Fillipo Brunelleschi: 1377-1446
Unul dintre cei mai mari arhitecti ai Renasterii timpurii.
A studiat monumentele antice care i-au influentat pe multi arhitecti si oameni de stiinta ai vremii.
Cea mai renumita lucrare a acestuia este cupola bisericii Santa Maria del Fiore = mare realizare inginereasca; tehnici romane.
A intocmit planul palatului Pitti, cea mai mare cladire civila din Italia dupa cea a Vaticanului.
A fost cel care a enuntat pentru prima data legile perspectivei (=desenarea unei scene pe o suprafata plana, astfel incat desenul sa para a avea adancime, prin indepartarea graduala de prim-plan).
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stilul Renascentist - Arhitectura.doc