Tradițional și Modern în Proiectarea Lecției de Educație Plastică

Arta reflectă nevoia omului de a-şi înfrumuseţa viaţa,mai apoi intervine nevoia de a crea frumosul pentru sine şi pentru cei din jur. Pentru ca fiecare să devină receptiv la frumos, capabil de a sesiza, înţelege şi crea frumosul din natură şi de lângă noi, datoria dascălului este de a găsi calea de la frumos la sufletul copilului.

Arta este principala modalitate prin care se înfăptuieşte relaţia dintre om şi realitate, constând într-o sesizare a generalului în particular, un mijloc de a reflecta dezvoltarea. Arta exprimă întotdeauna ceva, poartă mesaj, comunicând sentimentele şi ideile creatorului pe care ,,beneficiarul” de artă le receptează şi le asimilează într-un mod propriu.

Arta este prin excelenţă creaţie. Artistul reflectă realitatea, dar o şi creează. Imaginaţia creatoare, gândirea divergentă, sensibilitatea profundă îşi dau concursul în făurirea operei de artă.

Educaţia plastică are un rol important în dezvoltarea armonioasă a şcolarului mic, de aceea schimbările actuale din sistemul de învăţământ au avut în vedere şi această disciplină. Modificarea debutului şcolarităţii implică schimbări în ceea priveşte obiectivele cadru şi de referinţă, precum şi conţinuturile, schimbări care se reflectă la nivelul strategiilor didactice.

Derularea activităţilor în clasă va solicita echipamente minime specifice şi o minimă bază de documentare ( steaua culorilor, reproduceri de artă, planşe didactice etc.). Totodată, obiectivele sunt astfel elaborate încât elevii să nu îşi însuşească noţiunile abstracte din

domeniu, ci să opereze cu tehnici de lucru, să-şi cultive gustul pentru frumosul artistic, să-şi exprime liber, prin compoziţii plastice, propriile gânduri şi sentimente în legătură cu spaţiul perceput sau cel imaginar. De asemenea, prin conceperea conţinuturilor, a obiectivelor şi a activităţilor de învăţare se facilitează dezvoltarea legăturilor interdisciplinare, relaţiile dintre educaţia plastică şi celelalte discipline pe care le studiază elevii.

Noua programă şcolară de educaţie plastică aduce înnoiri în structurarea problemelor, astfel că distribuirea temelor nu mai este strict concentrică, ci se îmbină structurarea liniară şi cea concentrică, cu reveniri asupra unor probleme pentru ,,a fi duse mai departe”, completate.

Ora de educaţie plastică oferă copilului posibilitatea de a învăţa ,,gramatica artei”, cu părţile ei: morfologia şi sintaxa. Este prilejul de a învăţa limbajul specific artei cu elementele lui de bază: culoarea, punctul, linia, forma, compoziţia, iar în primele clase noi, învăţătorii, ca ,,animatori” ai acestor ore avem menirea să dirijăm şi să ajutăm elevii pentru ca în lucrările lor să se regăsească energia şi vârsta copilăriei. De aici specificul de exerciţiu-joc al acestor ore. În micile lui compoziţii, simple la început, cu forme stângace, uneori deformând realitatea, copilul ,,povesteşte” prin intermediul celor învăţate, prin intermediul culorilor, impresiile şi gândurile lui. Acest lucru este posibil deoarece totul este culoare, culoarea este viaţă şi, după cum afirma Johanes Itten, unul dintre marii practicieni ai culorii, culoarea este ,,energia radiantă care ne influenţează în mod pozitiv sau negativ”, iar omul ,,are nevoie de culoare cum are nevoie de lumină”.

În plin proces de reformare a învăţământului din ţara noastră şi orientare a actului didactic spre modern, care presupune în special caracterul activ, implicant al elevului, aria curriculară ,,Arte” se aliniază celorlalte domenii de studiu prin adoptarea, diversificarea, înnoirea şi transformarea metodelor şi tehnicilor de lucru specifice combinate cu strategii de organizare activă. Această înnoire este un proces continuu, un veritabil experiment viu, care se consumă în ceea ce se poate numi ,,marele laborator experimental” al activităţii şcolare. Această mişcare nu de desfăşoară într-o singură direcţie, ci favorizează pluridirecţionalitatea întregii activităţi didactice.