Pictura - Parte Semnificativă a Educației Plastice

Perceperea şi analiza frumosului din lumea înconjurătoare de către copii stă la baza educaţiei estetice şi artistice.

Pictura este desenul în culoare (acuarelă, guaşului, temperă) ce trezeşte diferite sentimente şi retrăiri sufleteşti ca tristeţe, veselie, nostalgie, dragoste.

Pictura ocupă un rol important ca şi celelalte obiecte în educaţia unei personalităţi multilateral dezvoltată. Pictura aduce copiilor cunoştinţe elementare în formarea deprinderilor de a desena natura, din memorie, imaginaţie, ai familiariza cu particularităţile lucrului în domeniul picturii, a dezvolta la elevi imaginaţia creativă, gustul pictoral, imaginaţia creatoare.

Pictura are drept scop dezvoltarea la elevii de vîrstă şcolară mică gustul estetic şi înţelegerea frumosului; a educa interesul şi dragostea de frumos.

Cunoştinţele, perceperile şi deprinderile acumulate de copii la lecţiile de artă plastică prin intermediul picturii, au o mare întrebuinţare şi la celelalte obiecte studiate.

Pentru formarea şi dezvoltarea gustului estetic la copii de vîrsta şcolară mică ii aparţine educaţiei estetice a obiectelor şi fenomenelor realităţii lumii înconjurătoare. De aceia se atrage o mare atenţie în dezvoltarea capacităţilor emoţional-estetice, imaginilor pictorale şi naturale. Urmărind frumuseţea naturii: copacii înalţi, iarba verde, culoarea şi mirosul florilor, cerul senin, nourii plini de ploaie, evenimentele frumoase din viaţa sa copilul doreşte să-şi manifeste sentimentele sale, doreşte să-şi împărtăşe cu cineva părerile, deaceea cel mai des el discută cu acuarela, pensula, creioanele şi foaia albă, unde-şi înşiră gîndurile sale şi impresiile folosind limbajul plastic.

Cu ajutorul liniilor, culorii, compoziţiei, copilul necesită dorinţa de a povesti, de a-şi reda verbal atitudinea sa faţă de cele văzute. Trăirile de către copil a bucuriei, fericirii faţă de tot ce e frumos, contribuie la educarea bunătăţii, toleranţei, ajutor reciproc, formarea unui erou pozitiv.[23,p. 102]

E de dorit ca la lecţiile de artă plastică să-i facem cunoştinţă pe copii cu lucrările de pictură ce nu întră în programă, pentru a le lărgi orizontul de cunoştinţe.

Familiarizarea elevilor cu operele de artă (pictură) contribuie la dezvoltarea şi îmbogăţirea lumii interioare a copilului.

Pictura este o parte componentă a artei redată în culoare. Pentru redarea operei de artă pictorii folosesc desenul, culoarea, contrastul, nuanţa, compoziţia: toate acestea ajută sau redau realitatea şi frumuseţea lumii înconjurătoare, volumul obiectelor, calitatea materiei, depărtarea spaţială.

Pictura, ca orice artă, este o formă a conştiinţei obşteşti ce conţine reflectarea frumuseţei lumii înconjurătoare. Pictînd natura autorul introduce în lucrările sale gîndurile, sentimentele, idealuri estetice, dînd o nuanţă deosebită lucrurilor, interpretînd personal ideia şi tema, îşi exprimă atitudinea sa faţă de viaţă.

Cunoaştem mai multe genuri a picturii:

- Pictura monumentală. Se cunosc două părţi componente a picturii monumentale: frescă (din italiana - proaspăt) şi mozaică (din italiană - închinată muzei).

Fresca - e tehnica picturii in culoare mestecată cu apă curată sau de var, pe ciment umed şi proaspăt.

Mozaica - redarea picturii cu ajutorul petricelelor minerale sau sticlă de diverse culori, ce se întăresc cu ciment, grunt sau var.

Fresca şi mozaica - genurile principale in pictura monumentală, datorită trăiniciei sale se folosesc pentru înfrumuseţarea lucrărilor de arhitectură.

- Natura statică. însemnătatea ideilor pictorale a lucrărilor picturilor statice nu se schimbă în legătură cu locul unde se află spre deosebire de cea monumentală.

Din genurile mai face parte şi schiţe decorative ca miniatura şi icoanele. Una din lucrările cele mai de preţ se consideră icoana „Troiţa" de Andrei Rubleoav. Ea se bazează pe o bogată imaginaţie. Prin unele fapte şi obiecte concrete pictorul poate reda in diferite forme viaţa reală, gusturile şi caracterele, poziţia socială a oamenilor, cîte odată şi o epocă întreagă. Pictorul îşi redă sentimentele, părerile şi gîndurile sale în lucrările date.

- Genul istoric - din genul dat fac parte picturile ce îşi aruncă privirea în trecutul omenirii, in evenimentele principale istorice ce au avut loc. Ele descriu viaţa, grijile, sentimentele istorice.

- Peisajul - e un gen a picturii ce se foloseşte ca o completare a picturilor casnice, istorice, dar poate apărea şi ca un gen aparte, independent.

Acest gen e înţeles şi aproape de sufletele oamenilor. De multe ori figura omului lipseşte. Pictorii redau acest gen fiecare în interpretarea sa, trezind diferite sentimente cititorilor.