Acordarea Ajutorului Social în Comuna Batoș Județul Mureș

I. Conţinutul şi limitele în realizarea asistenţei sociale

Asistenţa socială, în accepţiunea generală, constă în acordarea de ajutoare în bani şi în asigurarea unor servicii şi facilităţi pentru cei săraci şi pentru cei aflaţi în diferite alte situaţii dificile. Spre deosebire de asigurările sociale, care se bazează pe un sistem contributiv la care participă angajatorii şi angajaţii, asistenţa socială are un caracter noncontributoriu şi se finanţează, în general, pe seama impozitelor şi taxelor, prin redistribuirea resurselor de la bugetul de stat şi bugetele locale. Sprijinul material în cadrul asistenţei sociale se poate da şi prin donaţii sau sponsorizări voluntare ale persoanelor fizice şi juridice.

Prin asistenţă socială se asigură mijloacele de subzistenţă, mai ales, acelor persoane care n-au avut raporturi de muncă din cauza unor deficienţe fizice, mentale, psihosenzoriale, ori acelor persoane care realizează venituri prea mici din muncă pentru a se putea întreţine. Asistenţa socială vizează deci persoanele fără venituri sau cu venituri mici, selecţionate în cele mai multe cazuri pe baza verificării resurselor de care dispun. Asistenţa socială trebuie să fie definită cu limita de sărăcie a unei familii.

Legea nr. 705/2001, care reglementează organizarea, funcţionarea şi finanţarea sistemului de asistenţă socială în România, prezintă asistenţa socială ca o componentă a sistemului de protecţie socială. Legea precizează că asistenţa socială reprezintă ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, autorităţile publice ale administraţiei locale şi societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane.

Asistenţa socială are ca scop principal protejarea persoanelor care, datorită unor motive de natură economică, fizică, psihică sau socială, nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale, să îşi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe pentru integrarea socială. Prin asistenţă socială se asigură prestaţii sociale în bani sau în natură şi servicii sociale. Prestaţiile sociale cuprind alocaţiile familiale, ajutoarele sociale şi speciale către familii sau persoane, în funcţie de nevoile şi veniturile acestora. Serviciile sociale se acordă la domiciliu, în instituţii specializate de zi sau de instituţii rezidenţiale şi pot fi servicii de îngrijire social-medicală şi servicii de asistenţă socială. Serviciile de asistenţă socială comunitară şi servicii de asistenţă socială specializată.

După Revoluţie s-au adoptat o serie de acte normative şi programe vizând alocaţiile familiale, protecţia copilului, protecţia socială a persoanelor cu handicap, ajutoarele sociale pentru familiile / persoanele cu venituri mici sau lipsite de venituri, asistenţă socială pentru persoanele vârstnice, precum şi organizarea şi reorganizarea instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul asistenţei sociale, la nivelul central şi în teritoriu. Atribuţia de iniţiere şi promovare a politicilor sociale în asistenţa socială a revenit, în principal, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Cartea albă a asistenţei sociale, elaborată în 1993, scoate în evidenţă o serie de deficienţe, şi anume:

- lipsa unor programe adecvate de ajutoare financiară a tuturor persoanelor care nu obţin veniturile necesare pentru un nivel minim de trai;

- insuficienţa numerică şi calitatea profesională deficitară a personalului din sistemul de asistenţă socială;

- caracterul fragmentat al administrării fondurilor;

Principalele recomandări pentru realizarea reformei în domeniu au fost:

- ridicarea asistenţei sociale la rangul unei politici de stat, administrate la nivel central de un organism guvernamental autonom, iar pe plan local de organisme guvernamentale împreună cu organizaţii non-guvernamentale;

- stabilirea metodologiei de evaluare a pragului de sărăcie, în vederea acordării de ajutor social persoanelor aflate în reală nevoie;

- examinarea şi evaluarea fenomenelor social-economice care generează cererea de ajutoare sociale.