Asigurarea aeronavelor

INTRODUCERE

Aviația este un domeniu care presupune un nivel ridicat de risc și fie că este vorba de producători de aeronave, fie de companii aeriene, de accidente ale personalului navigant sau de răspundere civilă legală față de terți, asigurarea reprezintă o garanție pentru companiile care își desfășoară activitatea în acest domeniu. Transportul aerian de mărfuri și pasageri s-a dezvoltat mai ales după cel de-al II-lea Război Mondial și a cunoscut o evoluție spectaculoasă într-un timp scurt: capacitatea navelor a crescut rapid atât pentru marfă cât și pentru pasageri, numărul curselor a crescut simțitor și teritoriul deservit a ajuns să acopere tot pământul. Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanța lor, și servicii auxiliare cum ar fi întreținerea aeronavelor și a motoarelor, pregătirea personalului (care include piloții, însoțitorii de bord, agenții, echipajele de sol), operativitatea și rapiditatea derulării expediției, dar și reducerea în mod constant a prețului de transport, confortul primirii și expedierii mărfurilor, siguranța și cooperarea existentă între companiile aeriene. Prin transportul de bunuri se realizează distribuția mărfurilor, se pun în legătură punctele de ofertă cu cele de cerere și se stabilesc o serie de legături între zone diferite din lume. În ceea ce privește transportul de persoane, prin acesta se acoperă nevoia de deplasare a indivizilor, atât în scop personal cât și profesional și se stabilesc o serie de contracte între oamenii de pretutindeni.

Asigurarea reflectă un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar dezvoltării economice și sociale izvorât din acțiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare, probabile, imprevizibile.

Asigurările de aeronave reprezintă o categorie de asigurări extrem de specializată, apărută în secolul XX, cu un caracter internațional mult mai accentuat decât în orice altă modalitate de transport, motiv pentru care se tranzacționează preponderent pe piețele internaționale de asigurări.

Scopul lucrării îl constituie analiza particularităților asigurărilor aeronavelor, a modului de asigurare, precum și a conceptului și expunerea riscurilor.

Sumarul lucrării este structurat în concordanță cu scopul cercetării științifice. Capitolul I- partea teoretică a lucrării, Capitolul II- explicarea modului de contractare a asigurărilor aeronavelor cât și riscurile ce pot apărea, Capitolul III- analiza asigurărilor aeronavelor în România.

CAPITOLUL I

1.1. Evoluția asigurărilor

Asigurările nu sunt o modă a ultimelor decenii, nici măcar un produs al revoluției industrial, în realitate, ele sunt la fel de vechi ca și banii, pentru că, odată cu apariția banilor, au apărut și riscurile.

Asigurarea se poate de afirmat cu certitudine că a apărut odată cu apariția societății umane. Avem cunoștință de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: piețe de schimb, bani, instrumente financiare diverse) și economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri mult mai vechi decât primele.

Într-o astfel de economie naturală, putem privi conceptul de asigurare ca pe o formă de ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă suferă un incendiu devastator, membrii comunității respective vor ajuta împreună la reconstruirea casei, altfel nu vor primi nici ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a supraviețuit până în zilele noastre în regiunile în care economiile de schimb moderne nu au pătruns decât superficial (de exemplu în unele țări de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Datele concrete care afirmă că totuși asigurările, având inițial alte caracteristice diferite decât acele din zilele noastre, dar unele elemente mai esențiale pot fi observate, au apărut cu mult timp în urmă. Primele datează din antichitate.

- 1750 î. lui Hristos — Codul lui Hammurabi

Apariția primelor forme de asigurări a avut loc în strânsa legătura cu dezvoltarea puterilor maritime. Babilonienii au fost primii care au legiferat și reglementat statutul asigurărilor în celebrul Cod al lui Hammurabi. Astfel, negustorii care călătoreau pe apă aveau posibilitatea să primească un împrumut pentru a-și finanța transporturile. Pentru a-și asigura transportul, ei puteau plăti o sumă adițională creditorilor, care îi asigură că, în situația în care transportul de marfă ar fi fost furat, negustorii nu mai erau nevoiți să ramburseze împrumutul creditorului. Se poate afirma deci că prima asigurare legiferată a fost cea împotriva furtului.

- 700 î. lui Hristos - Primele fonduri de asigurări

Tot în strânsa legătură cu comerțul maritim au fost dezvoltate asigurările în Rhodos — negustorii a căror marfă făcea parte dintr-un transport comun plăteau o sumă de bani, care era colectată într-un fond comun, iar aceasta era folosită în cazul în care marfa unuia dintre ei era deteriorată pe durata voiajului.

- 600 î. lui Hristos - Primele asigurări de viață

Însă asigurările din Antichitate nu s-au oprit doar la cele împotriva furturilor navale, ci s-au extins în zona asigurărilor de viață și medicale, într-o formă foarte apropiată față de cum înțelegem în ziua de azi acest tip de asigurări. Primele forme de asigurări medicale și de viață au apărut tot în bazinul mediteraneean, în jurul anului 600 î. Hr. Membrii unor comunități din Grecia Antică și din Roma au inițiat fonduri comune, car erau folosite în momentul în care unul dintre membri deceda, cu scopul de a-i susține familia.