Asigurarea Bunurilor sau Valorilor pentru Cazurile de Furt prin Efracție și Acte de Tâlhărie

Capitolul 1. Caracterizare generală a asigurărilor de bunuri sau a valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie şi acte de tâlhărie

Asigurarea este importantă pentru protejarea bunurilor mobile şi imobile de care cineva dispune. Asigurarea de bunuri compensează acele cheltuieli ce trebuie efectuate cu repararea sau cu înlocuirea acelor bunuri ce sunt avariate, distruse sau pierdute. În cazul acestor tipuri de asigurări, societatea de asigurări are obligaţia să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat în poliţă, o despăgubire în momentul producerii riscului asigurat .

Importanţa asigurărilor de bunuri este evidentă deoarece acestea permit atât protecţia bunurilor aflate în proprietate individuală, dar şi posibilitatea ca acele entităţi care au fost distruse sau avariate să îşi reînceapă procesele economice şi sociale.

Datorită apariţiei unor noi domenii de activitate, a dezvoltării activităţii productive şi a amplificării şi modernizării transporturilor, bunurile asigurabile şi-au crescut valoarea şi s-au diversificat. Pe de altă parte, creşterea şi diversificarea mijloacelor de transport, cât şi creşterea valorii bunurilor asigurabile conduc la amplificarea şi diversificarea expunerilor la daune şi la creşterea propriu-zisă a acestora din urmă. Cu toate că o dată cu evoluţia tehnologiei au apărut şi s-au perfecţionat mijloacele de prevenire şi de limitare a consecinţelor evenimentelor cauzatoare de pagube, acestea nu pot fi evitate în totalitate, lucru ce explică necesitatea practicării asigurărilor de bunuri şi în condiţiile actuale .

Asigurările de bunuri diferă de la o ţară la alta în funcţie de sfera de cuprindere şi de tipurile de contracte practicate. Astfel, în România, s-au practicat asigurări obligatorii de bunuri pentru clădiri, animale, culturi agricole, până în anul 1995. Din 1996, odată cu modificarea reglementării asigurărilor, au încetat practicarea acestor tipuri de asigurări, bunurile fiind asigurate în România numai în mod facultativ. Excepţie fac locuinţele, care pe fondul volumului pagubelor şi a cerinţelor Uniunii Europene se asigură în mod obligatoriu de la 1 ianuarie 2010. Prin urmare, fiecare societate de asigurare are dreptul de a stabili conţinutul contractelor de asigurări de bunuri prin numeroase regulamente, condiţii generale, condiţii speciale şi instrucţiuni .

Aspectele comune ale asigurărilor de bunuri se evidenţiază în funcţie elementele tehnice ale acestora, pe când aspectele specifice, cum sunt bunurile şi riscurile asigurate, sunt prevăzute în condiţiile speciale aferente fiecărui tip de asigurare .

Noţiunea de ,,furt prin efracţie” semnifică obţinerea obiectelor sau a dispozitivelor ce se interpun între înfăptuitor şi bunul pe care acesta intenţionează să-l sustragă prin violenţă. Făptuitorul poate să comită următoarele fapte: intră în clădire prin spargere, forţează un seif, o nişă sau un alt spaţiu închis de păstrare a valorilor din clădire sau poate intra în clădire folosind chei originale obţinute prin sustragere sau tâlhărie .

Riscul de furt este preluat de asigurător doar în condiţiile în care, pentru bunurile asigurate, se îndeplinesc următoarele măsuri de siguranţă :

- uşile exterioare ale încăperilor în care se află bunurile asigurate să fie încuiate cu broşe, cu chei, lacăte, zăvoare sau să fie prevăzute cu sisteme de alarmă;

- geamurile, în special cele de la parter, trebuie să fie prevăzute cu sisteme de alarmă, obloane sau grilaje încuiate.

Se acceptă în asigurare bunuri sau valori fără existenţa sistemelor de alarmă sau a dispozitivelor de protecţie, doar în situaţia în care asiguratul declară în scris că are organizată pază permanentă şi calificată.

Asigurarea bunurilor împotriva furtului se realizează atât cu persoane fizice cât şi cu persoane juridice. Conţinutul contractelor de acest gen diferă de la o societate de asigurare la alta în funcţie de persoanele asigurate cât şi de bunurile cuprinse în asigurare. Astfel de contracte de asigurare se încheie pentru protejarea împotriva sustragerii prin furt sau tâlhărie atât a bunurilor din locuinţe şi birouri (riscuri civile), cât şi a celor din locaţiile de producţie şi comercializare (riscuri comerciale şi industriale) şi sunt practicate de către societăţile de asigurări cu condiţii diferite pentru cele două categorii de bunuri. Unele societăţi acceptă să acopere prin asigurare atât riscuri civile cât şi riscuri comerciale şi industriale, altele acceptă asigurări doar pentru acoperirea riscurilor civile sau doar pentru acoperirea riscurilor comerciale .

Furtul şi tâlhăria sunt tratate de unele societăţi de asigurări ca fiind riscuri de sine stătătoare oferind contracte distincte pentru aceste evenimente, pe când, alte societăţi de asigurări, le consideră evenimente asigurate pe care asiguraţii le pot accepta în mod complementar sau pot fi refuzate, şi care se includ în alte contracte sub forma unor clauze suplimentare, cu plata primelor corespunzătoare. Un exemplu de contract de asigurare care prevede şi alte riscuri pe lângă cel principal este contractul privind asigurarea clădirilor şi conţinutului .

Asigurările care au ca scop protejarea asiguraţilor împotriva acestor două riscuri sunt :

- asigurarea de furt şi tâlhărie pentru locuinţe şi birouri;

- asigurarea de furt şi tâlhărie pentru riscuri comerciale şi industriale;

- asigurarea de furt şi tâlhărie limitată la anumite bunuri şi valori.