Asigurarea Culturilor Agricole

Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de persoanele fizice sau juridice datorită unor diverse riscuri. Acordul de voinţă este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat şi asigurător, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asigurătorul.

Asigurătorul prin contractul de asigurare se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia dintre riscurile asumate. Un alt principiu care stă la baza asigurării este principiul mutualităţii prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care asigurătorul acoperă daunele suferite de asiguraţi.

Societăţile specializate în asigurări agricole încheie contracte de asigurare cu persoane fizice, asociaţii agricole, societăţi comerciale agricole şi regii autonome, pentru culturi agricole, precum şi pentru rodul viilor, al pomilor şi al hameilor.

Asigurarea acoperă următoarele riscuri:

- la culturile agricole – grindina, îngheţul târziu de primăvară şi/sau îngheţul timpuriu de toamnă, efectele directe ale ploilor torenţiale, prăbuşirile sau alunecările de terenuri cultivate, incendiul provocat de descărcări electrice, precum şi efectul furtunii pe terenurile nisipoase;

- la rodul viilor, al pomilor şi al hameiului, fenomenele de mai sus precum şi furtuna.

Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:

-diminuarea producţiei din cauza nerespectării regulilor agrotehnice;

-revărsarea apelor Dunării

-operaţii militare în timp de război.

Asigurarea se poate încheia oricând în timpul anului şi este valabilă pentru anul agricol în curs sau pentru anul calendaristic, după cum părţile au convenit. În ceea ce priveşte durata asigurării, contractele pot fi încheiate pe termen de 1 an sau pe perioade de 3 ani. În cadrul asigurării obişnuite a culturilor agricole se pot asigura toate speciile de plante, rodul viilor, al pomilor şi hameiului, cu unele excepţii: fâneţele şi păşunile naturale, pădurile, plantele decorative, culturile în sere şi răsadniţe, pepinierele de orice fel, plantaţiile de căpşuni, zmeură şi arbuşti fructiferi.

În sistemul de asigurare pauşală a terenului arabil, se pot asigura culturile agricole de pe întreaga suprafaţă arabilă a asiguratului cu unele excepţii: loturile hibridare, culturile semincere, tutunul, via, pomii fructiferi şi hameiul. Aceste culturi pot fi însă asigurate separat în cadrul asigurării obişnuite. La asigurarea obişnuită a culturilor, suma asigurată se stabileşte de asigurat, în limitele agreate de asigurător şi care sunt diferenţiate, în funcţie de grupa tarifară în care se încadrează fiecare cultură. La asigurarea pauşală a terenului arabil, suma asigurată se stabileşte pe hectar. Dacă la producerea riscului asigurat se constată că suma asigurată a fost stabilită la o valoare mai mare decât valoarea reală a unei culturi, despăgubirea va fi stabilită la nivelul pagubei reale, şi nu la nivelul sumei asigurate. În situaţia în care o cultură este subasigurată, despăgubirea va acoperi numai acea parte a pagubei care se încadrează în limita sumei asigurate.

Prima tarifară la culturile agricole, rodul viei, al pomilor şi al hameiului stabilită la 100 lei sumă asigurată este calculată de asigurător, pe grupe tarifare şi pe categorii de judeţe, în funcţie de specificul culturii, gradul de sensibilitate al acesteia la factorii de risc asigurat, evoluţia daunelor provocate de respectivii factori în zona respectivă şi de tipul asigurării.

La asigurarea pauşală a terenului arabil, prima tarifară este stabilită pe zone (indiferent de culturile agricole), în sume fixe pe hectarul de teren arabil cuprins în asigurare.

În cazul contractelor multianuale, la asigurarea obişnuită a culturilor agricole, asigurătorul practică un sistem de stabilire a primelor bazat pe principiul „bonus-mallus”. Astfel, o poliţă de asigurare pentru care asigurătorul nu a plătit despăgubiri o perioadă de doi ani, beneficiază începând cu cel de-al treilea an de reduceri de primă. Invers, în cazul în care s-au plătit sau se datorează despăgubiri, prima de asigurare pentru anul următor se majorează.

Despăgubirea se stabileşte în funcţie de starea culturilor şi a rodului viilor în momentul producerii riscului asigurat, precum şi de valoarea estimată pagubei; ea nu poate depăşi valoarea producţiei probabile, cuantumul pagubei şi nici suma asigurată. Prin cuantumul pagubei se înţelege valoarea producţiei probabile corespunzătoare gradului de distrugere din riscuri asigurate.

Valoarea producţiei probabile pe hectar se stabileşte prin înmulţirea producţiei medii, realizate la hectar în ultimii trei ani cu recolte normale, cu suma maximă ce se poate asigura de fiecare kilogram. Constatarea şi evaluarea pagubelor se efectuează de către inspectorii de daune, în prezenţa asiguraţilor sau a reprezentanţilor acestora. Răspunderea asigurătorului începe după intrarea în vigoare a asigurării, la date diferite în funcţie de momentul în care riscul asigurat poate începe să producă pagube bunului asigurat (momentul răsădirii, răsăririi, însămânţării, înfloririi, etc – în funcţie de culturi şi de riscul asigurat). Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării (secerişului, culesului, scoaterii rădăcinilor şi tuberculilor).

Asiguratul este obligat să-şi întreţină culturile în bune condiţii, cu respectarea regulilor agrotehnice, şi să ia măsuri de prevenire a distrugerii ori vătămării culturilor agricole şi a rodului viilor, a pomilor precum şi pentru limitarea pagubelor, respectiv pentru salvarea culturilor rămase, prin îngrijirea lor suplimentară.

Metodologia de dauna in asigurarile agricole (AGRAS 2007)

AGRAS despagubeste clientii cu care a incheiat contracte de asigurare la culturile agricole pentru riscurile:

- grindina;

- ingheturi tarzii de primavara;

- ingheturi timpurii de toamna;

- efectele directe ale ploilor torentiale si ale furtunilor (spalarea solului din jurul plantelor, dezgolirea radacinilor, malirea produsa de suvoaie, deplasarea plantelor cu sau fara pamantul din jurul lor, frangerea sau ruperea tulpinilor, lastarilor, florilor, caderea fructelor, culcarea la pamant a plantelor fara redresare ulterioara);

- alunecarile/prabusirile si surparile de terenuri cultivate;

- incendiul provocat de descarcarile electrice (trasnete);