Asigurarea Financiară

1. Concept; caracteristici; tipuri de asigurări financiare

Activitatea comercială este prin definiţie, supusă unor riscuri variate. În fiecare an, zeci sau sute de mii de companii din toată lumea dau faliment rămânând cu mari datorii faţă de parteneri nu de puţine ori, motivul îl reprezintă insolvabilitatea cumpărătorilor lor, care face imposibilă recuperarea sumelor respective şi, prin urmare, seria problemelor continuă şi se revarsă şi asupra altora…

Majoritatea comercianţilor încheie şi derulează tranzacţii comerciale fără să se protejeze în faţa acestui pericol real de a nu încasa de la cumpărători contravaloarea mărfurilor vândute sau a serviciile prestate.

În lumea modernă s-a trecut de la sloganul ,,cumpără acum şi plăteşte acum” la ,,cumpără acum şi plăteşte mai târziu” s-a trecut de la ,,nu cumpăra până nu îţi permiţi” la ,,cumpără acum dacă crezi că poţi plăti în viitor”, astfel încât obţinerea unor venituri în viitor contează mai mult decât siguranţa financiară prezentă.

Persoanele fizice, companiile şi chiar ţările apelează la credite, derulând tranzacţii sau investiţii folosind credite.

Deşi creditul înseamnă în primul rând încredere, este totuşi necesară o protecţie a creditorilor pentru riscul de a nu recupera sumele date cu împrumut. Aceasta se face printr-o formă de asigurare a pierderilor financiare.

Asigurările legate de activitatea comercială, influenţată de conjunctura economică şi de posibilitatea cumpărătorului de a-şi achita obligaţiile de plată la scadenţă, sunt cunoscute sub denumirea de asigurări ale riscurilor financiare şi politice, denumirea provenind de la faptul că sunt acoperite pierderile de bani şi nu daunele materiale sau răspunderea.

Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relaţiilor economice şi financiare care se derulează între agenţii economici pe plan intern şi, cu deosebire, pe plan internaţional, de abilitatea debitorului de a face faţă sau nu obligaţiilor sale la scadenţa convenită în raport cu creanţa creditorului.

Aceste riscuri pot fi structurate în:

1. riscuri comerciale;

2. riscuri generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale;

3. riscuri politice;

4. riscuri valutare.

1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacţiile interne, cât şi în cele internaţionale, şi constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaţiilor de plată poate constitui rea credinţă din partea cumpărătorului.

2. Riscurile generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale sunt, în general, imprevizibile şi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forţa majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaţii).

3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voinţa şi solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să-şi onoreze obligaţiile de plată faţă de furnizor (război, greve).

Sunt situaţii când împotriva ţării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terţe ţări, cum este cazul embargo-ului.

Riscurile politice pot fi constituite şi de diverse măsuri luate de autorităţile publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca:

• restrângerea importurilor,

• limitarea transferului valutar,

• sechestrarea sau rechiziţionarea unor bunuri aparţinând agentului economic asigurat, ş.a.

Tot în această categorie se încadrează şi cazul neonorării plăţii la termen de către importatorii publici.

4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacţii comerciale internaţionale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plăţii în altă valută decât cea luată în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii contractului şi momentul plăţii.

Acest tip de riscuri are mai multe forme:

• riscul de schimb valutar;

• riscul creşterii costurilor de fabricaţie al mărfurilor contractate datorită inflaţiei;

• riscul fluctuaţiei ratei dobânzii (dobânda are tendinţă de majorare, iar acest lucru este în dezavantajul importatorului, creditorului).

Este important de remarcat că, indiferent de dimensiunea riscurilor, se disting trei cerinţe pentru asiguraţi:

1. Prevenirea, prin colectarea, prelucrarea şi interpretarea informaţiilor despre clienţi, în vederea minimizării riscului de neplată;

2. Colectarea datoriilor respectiv abilitatea de a recupera debitele oriunde în lume, indiferent de deosebirile privind limba, cultura sau sistemul legislativ;

3. Asigurarea, respectiv plata despăgubirii în caz de neplată a debitorului asiguratului.

Riscurile excluse pentru care asiguratul nu va plăti despăgubiri pot fi:

- Reclamaţii pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii necorespunzătoare;

- Penalizări sau orce alte pierderi în legătură cu neexecutarea obligaţiilor contractuale conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător (asigurat) cu cumpărătorul;

- Amenzi de orice fel;

- Pierderile rezultate din diferenţele de curs valutar;

- Despăgubiri ca urmare a riscurilor politice (hotărâri sau dispoziţii ale organelor conducătoare de stat, civile sau militare, care au împiedicat pe cumpărător să adopte măsuri generale pentru respectarea obligaţiilor prevăzute în contract, neefectuând, astfel, plata în străinătate);

- Despăgubiri ca urmare a unui război declarat sau nedeclarat – război civil, revoluţie, răscoală, rebeliune, sabotaj sau alte evenimente asemănătoare;

- Despăgubiri ca urmare a unor calamităţi naturale ( ciclon, inundaţii, cutremur, erupţii vulcanice, revărsarea mării, uragan, tornade sau alte evenimente asemănătoare cu caracter de catastrofă), dacă mijloacele tehnice disponibile pentru lupta cu astfel de calamităţi nu s-au putut folosi sau au fost ineficiente.