Asigurarea Riscurilor Catastrofice in Romania - Comparatii Internationale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Asigurarea Riscurilor Catastrofice in Romania - Comparatii Internationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 17 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

1. Importanţa asigurării împortiva riscurilor catastrofice 2
2. Clasificarea dezastrelor 4
3. Caracteristicile asigurării riscurilor catastrofice 9
4. Asigurarea riscurilor catastrofice în România 11
5. Bibliografie 16

Extras din document

1. Importanţa asigurării împortiva riscurilor catastrofice

Calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de a produce pagube materiale şi pierderi de vieţi omaneşti de mari proporţii. Expunerea la aceste riscuri a crescut din ce în ce mai mult. Dacă în perioada 1960–1990, la nivel mondial, au fost înregistrate în medie 3,8 dezastre pe an şi peste 2 000 de victime pe eveniment, cu pagube materiale evaluate la peste 11 miliarde de dolari, în ultimele decenii se constată o tendinţă de creştere a situaţiilor de criză, cu efecte pronunţate la nivel uman şi economic. Pe plan mondial, în perioada 1991–2001 au fost afectaţi anual în urma unor dezastre naturale peste 200 miloane de oameni. Pentru aceiaşi perioadă, ca victime umane s-au înregistrat 62 000 morţi/an. De exemplu, doar în anul 2000, 1 din 30 de persoane a avut de suferit în urma dezastrelor naturale la nivel global. Pierderile materiale au crescut de 14 ori din 1950, cu o medie pentru ultimul deceniu de 69 miliarde de dolari. Pentru anul 2050 se estimează, la nivel mondial, o medie anuală de 100 000 de victime omeneşti şi costuri globale de peste 300 miliarde de dolari în urma unor dezastre naturale.

Potenţialul de catastrofă determinat de creşterea populaţiei, creşterea numărului de locuinţe, de construcţii, de unităţi economice pentru producţie, comerţ, servicii, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, apariţia de aglomerări urbane, dezvoltarea tehnologiei, extinderea zonelor industriale preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Din acest motiv este nevoie de o documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale.

Pericolul de catastrofă este potenţiat şi de schimbările mediului datorită activităţii oamenilor, modificarea climei cu implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei şi creşterea volumului precipitaţiilor. Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie, efectul producerii acestora pe termen lung, determină creşterea interesului pentru elaborarea unor studii privind riscurile de catastrofă, studierea atentă a fenomenului şi sub aspectului asigurării care ar putea prin rolul şi naura ei să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.

Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile este necesară o analiză şi o documentaţie detaliată a asigurărilor care să prezinte tipurile, dimensiunile şi intensitatea dezastrelor şi implicaţiile lor în scopul adoptării deciziilor optime.

Bazându-se pe situaţiile anterioare, în ultimele decenii s-au elaborat hărţi pentru zonele cu potenţial de catastrofă în funcţie de care se fac estimări pentru viitor. Catastrofele naturale cu mare potenţial distructiv sunt cutremurele, tsunami, erupţiile vulcanice, cicloanele, tornadele, furtunile extratropicale, furtunile regionale, furtunile musonice, ploaia, grindina, fulgerul, îngheţul, inundaţiile, alunecările de teren, schimbarea climatului, incendiul, deriva icebergurilor. Dintre acestea cutremurul, tsunami, tornadele şi cioloanele sunt cele mai distructive forţe ale naturii, care alături de pagubele materiale pe zone foarte întinse, au şi un impact psihologic profund şi de lungă durată pentru populaţie.

Legislaţia din România privind apărarea împotriva dezastrelor defineşte dezastrele ca fiind fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică sau îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale produse în mod brusc ca fenomene de masă. Aici sunt incluse cutremurele, alunecarile de teren, prăbuşirile de teren, inundaţiile, fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizoofiile. Tot în categoria dezastre intră şi evenimentele cu urmari deosebit de grave asupra mediului înconjurător provocate de accidente cum ar fi: accidentele chimice, biologice, nucleare, incendiile de masă şi explozile.

Asigurările s-au născut din nevoia acută de protecţie a omului şi a bunurilor sale împotriva forţelor distructive ale naturii, accidentelor şi bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de exstenţă în condiţiile pierderii sau reducerii capacităţii de muncă.

Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în găsirea celor mai bune soluţii in rezolvarea acestor probleme. Diferitele fenomene imprevizibile şi distructive ale forţelor naturii au avut şi mai exercită încă influienţe dăunătoare asupra valorilor materiale şi chiar spirituale, create de munca oamenilor.

Catastrofele naturale pot provoca mari prejudicii materiale economiei unei ţări, deopotrivă agenţilor economici şi cetăţenilor. Cu toate că oamenii au obţinut mari succese în reducerea pagubelor provocate de fenomenele naturale, ei sunt incă neputincioşi în faţa unor catastrofe ale naturii pentru care stiinţa nu a găsit incă mijloacele tehnice suficiente de luptă aducând societăţii mari prejudicii.

Din acest motiv, omului i-a rămas calea solidarizării şi ajutorării reciproce pentru suportarea în comun a efectelor calamităţilor naturii, şi anume , calea asigurării prin care pagubele provocate de un eveniment sunt suportate de mai multe persone fizice sau juridice cuprinse în asigurare.

Pentru prevenirea, limitarea, combaterea şi compensarea daunelor, persoanele fizice şi agenţii economici îşi pot constitui din resursele lor unele rezerve materiale şi băneşti. Însă acest lucru este ineficient deoarece volumul rezervelor trebuie să fie egal cu valoarea bunurilor pentru care aceştia contituie rezervele, ceea ce duce la o imobilizare a resurselor şi o gestionare ineficientă a acestora. Aceasta a dus la ivirea necesitatii folosirii unei căi mai convenabile şi mai eficiente şi anume trecerea riscurilor asupra unor societăţi specializate în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Asigurarea Riscurilor Catastrofice in Romania - Comparatii Internationale.doc

Alte informatii

ADMINISTRAREA AFACERILOR ÎN COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII