Asigurări de viață

1.Asigurările de viață

1.1Abordari teoretice privind asigurarile de viata

Viata noastra este amenintata de multe riscuri, unele mai mari, altele mai mici, care ne afecteaza capacitatea de munca sau chiar viata. Unele dintre riscuri sunt evenimente probabile, ele ne pot afecta sau nu, dar exista riscul de deces, care este o certitudine, intrebarea este doar cand se va intampla.

Asigurarea de viata este modalitatea prin care aceste riscuri sunt preluate de o companie de asigurari, care in schimbul unei sume de bani prestabilite preia aceste riscuri, si in cazul producerii evenimentului nedorit va despagubi persoana asigurata sau beneficiarul acestuia.

Asigurarea de viata este un contract semnat intre asigurator si asigurat in favoarea unui beneficiar, sau a mai multor beneficiari. Obiectul acestui contract este suma asigurata, care se stabilieste de comun acord de ambele parti, sau la cererea asiguratului.

In functie de suma asigurata si de alti factori se stabileste marimea primei de asigurare pe care asiguratul va trebui sa o plateasaca pe parcursul duratei contractului la intervale de timp prestabilite.

In acest tip de asigurare NU se acumuleaza capital.

In cazul asigurarilor de viata cu acumulare de capital, parte din prima pe care o platesti acopera componenta de protectie (ca si in cazul unei asigurari clasice de viata) in timp ce o alta parte este investita de compania de asigurari si platita clientului la finalul perioadei contractuale sau chiar inainte, impreuna cu o parte din profitul obtinut.

In acest caz, asigurarile de viata SUNT si un instrument de economisire.

1.2Caracteristicile asigurarilor de viata

Asigurările de viaţă au, spre deosebire de asigurările generale, anumite caracteristici, prezentate mai jos:

Valoarea capitalizată este un fond care se acumulează pe întreaga perioadă de viaţă a poliţei şi la care deţinătorul de poliţă poate avea acces în mai multe moduri: poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpărarea unei poliţe de asigurare de viaţă cu plata integral, sau poate răscumpăra poliţa.

Dificultăţile financiare în cadrul asigurărilor de persoane sunt determinate de: necesităţile băneşti pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare moştenitorului, după decesul asiguratului; restabilirea morală după deces.

Motivaţia încheierii asigurărilor de persoane sunt: stresul; motivaţii personale; concepţia despre moarte.

Riscul este definit de majoritatea economiştilor ca o pierdere propriu-zisă, sau ca o pierdere produsă de o neglijenţă ce poate avea urmări asupra individului sau asupra unei proprietăţi.

Suma asigurată se stabileşte în mod forfetar de către asigurat, în funcţie de nevoile şi posibilităţile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiaşi eveniment şi pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toţi asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri.

Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricţii ca asigurarea de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizaţie de asigurare (suma asigurată), care să facă posibilă refacerea situaţiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Interesul asigurării nu prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată independent de existenţa unei daune.

Indemnizaţia de asigurare reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o achită asiguratului în cazul producerii riscului asigurat.

Deoarece nici viaţa şi nici sănătatea unei persoane nu sunt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurată şi paguba suferită de asigurat.

Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă (prin completarea unei declaraţii de asigurare). După analiza răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în formă scrisă şi înmânarea unui exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se consideră încheiat prin plata primei de asigurare şi emiterea poliţei.

Încetarea contractului de asigurare se realizează în următoarele moduri: modul obişnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; contractul încetează şi prin producerea evenimentului asigurat. Dar, există şi moduri mai puţin uzuale cum ar fi: denunţarea, rezilierea şi anularea contractului.

Denunţarea se face de către asigurător, dacă asiguratul nu a comunicat, în scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătura cu datele luate în considerare la încheierea contractului.

Rezilierea înseamnă desfacerea pentru un timp a contractului, datorită neexecutării obligaţiei uneia din părţi din cauze care i se pot imputa. Efectele produse de contract până la reziliere rămân valabile.

Nulitatea contractului poate fi cauzată de declaraţii inexacte sau incomplete făcute de asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în momentul încheierii acestuia.

1.3Tipuri de asigurari de viata

In functie de combinatia de riscuri acoperite si beneficii, exista o larga varietate de produse de asigurare de viata:

1.Asigurarea de viata pe termen limitat

Este cea mai simpla si raspandita forma de asigurare deviata.

Polita de asigurare acopera numai riscul de deces, iar compania de asigurari va plati suma asigurata numai daca decesul asiguratului survine inainte de un termen predefinit prin contract. In cazul in care acest termen este atins fara ca decesul sa se produca, asiguratorul este exonerat de orice plata.

Acest tip de asigurare nu ofera posibilitatea capitalizarii si economisirii primelor de asigurare, de aceea are costuri reduse.

2.Asigurarea de viata pe termen nelimitat

Acopera riscul de deces pana la un termen ce poate fi considerat, practic, nelimitat, dat fiind ca el este fixat la o varsta foarte inaintata a asiguratului, de exemplu 90 de ani, varsta de la care se presupune ca decesul este un fapt natural, deci un risc neasigurabil.

Plata primelor de asigurare se va realiza, insa, intr-un interval mult mai scurt, de exemplu pana la varsta pensionarii asiguratului. Sumele asigurate platite in cazul decesului pentru acest tip sunt, de regula, mai mari decat in cazul politei de asigurare de viata pe termen redus.

De asemenea, daca asiguratul este in viata la data maturitatii contractului, adica supravietuieste termenului fixat in polita, el va primi suma asigurata, actualizata cu inflatia.

3.Asigurarea mixta de viata

Acopera atat riscul de deces al asiguratului pe durata de valabilitate a contractului, cat si riscul de supravietuire, dupa ajungerea politei la maturitate.

In plus, acest tip de asigurare poate sluji si ca un instrument de economisire, incluzand si o participare la fructificarea prin investitii financiare a rezervelor constituite de asigurator (excedent).

Astfel, daca pe durata contractului survine decesul asiguratului, societatea de asigurare va plati beneficiarilor desemnati suma asigurata plus excedentul. Daca la maturitatea politei asiguratul este in viata, va primi el insusi suma asigurata plus excedentul.

Produsele de acest tip oferite de companiile de asigurari din Romania prezinta si o serie de caracteristici particularizate, dintre care se pot enumera: posibilitatea de a extinde acoperirea si asupra unor riscuri suplimentare cum ar fi cel de invaliditate in urma unui accident, acordarea unor bonificatii speciale in cazul decesului din accident sau existenta clauzelor privind suportarea de catre asigurator a valorii primelor restante in cazul in care dobandirea unei invaliditati face imposibila obtinerea de venituri de catre asigurat, precum si existenta unei garantii oferite de societatea de asigurari asupra randamentului investitional al componentei de economisire.