Asigurările de persoane

Asigurarile de persoane au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, in cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizica a asiguratului, si anume: vatamare corporala, imbolnavire, decesul sau supravietuirea acestuia.

In cazul asigurarilor de bunuri, asiguratorul se angajeaza sa dezdauneze pe asigurat pentru paguba suferita prin avarierea sau distrugerea bunurilor asigurate ca urmare a producerii riscului asigurat. Avand caracter reparator, indemnizatia datorata de asigurator nu poate fi mai mare decat dauna suferita de asigurat si, fireste, nici decat suma asigurata.

In cazul in care o persoana fizica sau juridical si-a asigurat un bun oarecare, din eroare sau cu intentie, pentru o suma mai mare decat valoarea reala a acestuia, si a achitat primele de asigurare aferente acestei sume supraestimate, la distrugerea acelui bun de catre un sinistru, asiguratul are dreptul la o despagubire limitata la valoarea daunei inregistrate, fara ca aceasta sa depaseasca suma asigurata.

Altfel stau lucrurile la asigurarile de persoane. Aici suma asigurata se stabileste in mod forfetar de catre asigurat, in functie de nevoile si de posibilitatile sale financiare. Asiguratul poate sa incheie mai multe contracte de asigurare impotriva aceluiasi eveniment (complex de evenimente) si pentru sume diferite, fara sa fie impiedicat de lege sau de asigurator. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa incaseze drepturile de asigurare de la toti asiguratorii, deoarece aici nu mai este vorba de dauna ca la asigurarile de bunuri. Neavand caracter reparator, asigurarea de persoane nu sufera restrictiile la care este supusa asigurarea de bunuri.

Daca in urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vatamare corporala sau a contractat o maladie care i-a afectat capacitatea de munca, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare care sa faca posibila refacerea situatiei sale financiare existente inaintea producerii accidentului sau contractarii bolii.

Asigurarile de persoane se pot clasifica in functie de riscul asigurat, de momentul achitarii primei, de momentul incasarii sumei asigurate si de forma pe care acestea o imbraca. Astfel, in functie de riscul acoperit, asigurarile de persoane pot fi: a) asigurari de supravietuire; b) asigurari de deces; c) asigurari mixte de viata: d) asigurari de accidente; e)asigurari de boala; f) alte forme.

La asigurarile de supravietuire, asiguratorul se angajeaza sa plateasca asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurata, cu conditia ca acesta sa fie in viata. In perioada de valabilitate a asigurarii, asiguratul, platind primele datorate, acumuleaza o suma de bani la dispozitia asiguratorului si care devine exigibila la expirarea contractului. Suma astfel economisita urmeaza sa fie folosita de asigurat, la momentul potrivit, pentru cele mai diverse scopuri: sa-si achizitioneze un imobil, un automobil sau alte bunuri de valoare mare ori de folosinta indelungata; sa se mute cu familia intr-o alta regiune sau alta tara; sa efectueze o calatorie de agrement, de afaceri etc.

Potrivit conditiilor contractuale, asiguratul intra in posesia sumei asigurate numai in cazul in care este in viata la expirarea contractului. Daca insa acesta a decedat anterior expirarii termenului de valabilitate a contractului, asiguratorul se considera eliberat de angajamentul luat prin contract si, ca urmare, nu are nici o obligatie fata de mostenitorii asiguratului. Suma acumulata de asigurat pe parcursul valabilitatii contractului ramane de drept asiguratorului, dupa decesul prematur al asiguratului.

O alta asigurare de supravietuire este asigurarea de renta , potrivit careia suma asigurata este pusa la dispozitia asiguratului sub forma unor plati periodice cu titlu de renta.

Fondul din care se suporta renta se constituie fie pe seama unei prime unice platita de asigurat la incheierea contractului, fie pe seama primelor achitate treptat(anual, semestrial, trimestrial sau lunar) de asigurat pe perioada de valabilitate a contractului. Si plata rentei se poate efectua in doua maniere distincte, si anume: plata rentei incepe fie imediat dupa perfectionarea contractului de asigurare, fie de la o data ulterioara (spre exemplu, dupa iesirea la pensie a asiguratului).

Aceasta este forma cea mai frecvent intalnita in practica: o perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, asiguratul varsa primele datorate asiguratorului pentru constituirea fondului, din care aceste din urma va suporta renta, numai in cazul in care asiguratul va fi in viata la data expirarii contractului. Decesul anterior al asiguratului il dezleaga pe asigurator de orice obligatie fata de mostenitorii asiguratului.

Pentru a avita pierderea primelor achitate de asigurat, in cazul decesului acestuia in perioada de valabilitate a contractului, in practica internationala se iau diverse masuri. De exemplu, de inscrie in contract clauza contaasigurarii, care permite rambursarea primelor aferente riscului de supravituire; asiguratorul isi retine evident prima aferenta riscului de deces. Daca la expirarea termenului de asigurare, asiguratul este in viata, el incaseaza suma asigurata, in timp ce prima pentru riscul de deces ramane de drept asiguratorului.