Asigurările de Viață

Asigurarile de viata au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizica a asiguratului, si anume: vatamarea corporala, îmbolnavirea, decesul sau supravietuirea acestuia. Chiar si persoanele tinere se pot îmbolnavi sau pot deceda în urma unor accidente neasteptate, ce vor genera în mod automat si dificultati financiare.

Asigurarile de viata au, spre deosebire de asigurarile generale, anumite caracteristici, prezentate` mai jos:

Valoarea capitalizata este un fond care se acumuleaza pe întreaga perioada de viata a politei si la care detinatorul de polita poate avea acces în mai multe moduri: poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpararea unei polite de asigurare de viata cu plata integral, sau poate rascumpara polita.

Dificultatile financiare în cadrul asigurarilor de persoane sunt determinate de: necesitatile banesti pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare mostenitorului, dupa decesul asiguratului; restabilirea morala dupa deces.

Motivatia încheierii asigurarilor de persoane sunt: stresul; motivatii personale; conceptia despre moarte.

Riscul este definit de majoritatea economistilor ca o pierdere propriu-zisa, sau ca o pierdere produsa de o neglijenta ce poate avea urmari asupra individului sau asupra unei proprietati.

Suma asigurata se stabileste în mod forfetar de catre asigurat, în functie de nevoile si posibilitatile sale financiare. Asiguratul poate sa încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiasi eveniment si pentru sume diferite, fara sa fie împiedicat de lege sau de asigurator sa faca acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurarii, poate încasa drepturile de asigurare de la toti asiguratorii deoarece aici nu mai este vorba de dauna ca la asigurarile de bunuri.

Neavând caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restrictii ca asigurarea de bunuri. Daca în urma producerii riscului asigurat, asiguratul sufera o vatamare corporala sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de munca, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare (suma asigurata), care sa faca posibila refacerea situatiei sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactarii bolii. Interesul asigurarii nu prezinta importanta, întrucât indemnizatia de asigurare este datorata independent de existenta unei daune.

Indemnizatia de asigurare reprezinta suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului în cazul producerii riscului asigurat.

Deoarece nici viata si nici sanatatea unei persoane nu sunt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma asigurata si paguba suferita de asigurat.

Contractul de asigurare se încheie în forma scrisa (prin completarea unei declaratii de asigurare). Dupa analiza raspunsurilor, asiguratorul este de acord cu încheierea contractului, redactarea contractului în forma scrisa si înmânarea unui exemplar asiguratului. Contractul de asigurare se considera încheiat prin plata primei de asigurare si emiterea politei.

Încetarea contractului de asigurare se realizeaza în urmatoarele moduri: modul obisnuit de încetare îl constituie ajungerea la termen, adica expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; contractul înceteaza si prin producerea evenimentului asigurat. Dar, exista si moduri mai putin uzuale cum ar fi: denuntarea, rezilierea si anularea contractului.

Denuntarea se face de catre asigurator, daca asiguratul nu a comunicat, în scris, modificarile intervenite în cursul contractului în legatura cu datele luate în considerare la încheierea contractului.

Rezilierea înseamna desfacerea pentru un timp a contractului, datorita neexecutarii obligatiei uneia din parti din cauze care i se pot imputa. Efectele produse de contract pâna la reziliere ramân valabile.

Nulitatea contractului poate fi cauzata de declaratii inexacte sau incomplete facute de asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în momentul încheierii acestuia.