Asigurările din România în Perioada Tranziției la Economia de Piață

1.Momente de referinţă în evoluţia asigurărilor pe plan mondial

Evoluţia societăţii omeneşti este marcată de efortul şi strădania omului pentru propăşire şi apărare în faţa unor evenimente care îi pot pune în pericol atât viaţa,cât şi devenirea(calamităţi ale naturii,accidente,pierderea sau limitarea capacităţii de muncă în urma unor boli sau bătrâneţii);astfel s-au dezvoltat,din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole,dar şi pentru găsirea soluţiilor de prevenire sau înlăturare a lor,ASIGURĂRILE.

Acum circa 3400 ani,în Egiptul Antic,funcţiona un fond de solidaritate al tăietorilor de piatră,constituit din contribuţia tuturor,pentru acoperirea unor pagube.

Tot în antichitate se practicau unele forme de protecţie,pentru acoperirea pierderilor produse în timpul transportului mărfurilor.

În Roma antică apare o formă incipientă a contactului de asigurare,un gen contract de împrumut,împrumutul respectiv acoperind sau garantând un transport de mărfuri la mare distanţă.

Cel mai vechi contract de asigurare păstrata fost întocmit în 1347 în Italia,la Genova,iar în Franţa,se păstrează o poliţă emisă la Marsilia,în 1437,de către asigurătorii genovezi.

În secolele XV-XVI apar primele forme de asigurări de viaţă,iar un secol mai târziu,primele forme de asigurări de incendiu;prima companie de asigurări împotriva incendiilor a fost creată la Londra,în 1696,în urma unor incendii devastatoare.Asigurările de accidente s-au dezvoltat abia în secolul XIX.

Asigurările moderne se nasc odată cu apariţia calculelor actuariale(*legea numerelor mari,1654,B.Pascal; *primul tabel de mortalitate,1657,Ch. Huygens; *primul calcul de rente viagere,1660,Jean de Witt; *primul tratat de actuariat,1750,Richard Price).

În urma acestor progrese,la Londra,în 1762, ia naştere prima societate de asigurări de viaţă,care practica primele diferenţiate după vârsta asiguraţilor.

2. Intoducere în istoria pieţei româneşti de asigurări

Asigurările de bunuri,persoane şi răspundre civilă,desfăşurată în ţara noastră,se întinde pe o perioadă de peste 127 ani,care poate fi împărţită în trei etape distincte:anii 1871-1948;anii 1949-1990,iar ultima fiind cea care a început 1991 şi durează încă.

Forme incipiente de asigurare sunt cunoscute,pe teritoriul ţării noastre,cu mult înainte de secolul XIX;de exemplu,«hopşa»,formă rudimentară de asigurare a animalelor în caz de accidente.În cazul accidentării unei vite într-o comună,acea vită era tăiată,iar carnea ei împărţită între toţi locuitorii comunei,fiecare plătind pentru partea ce- revenea,astfel,proprietarul îşi acoperea,fie parţial,fie total,dauna suferită.

În secolul al XV-lea apar breslele din Transilvania,primele organizaţii cu caracter de mutualitate şi intrajutorare.Din prevederile acestor bresle le reţinem pe cele ce poartă pecetea începuturilor activităţii de asigurare de persoane:

• Se plătea o taxă la înscriere,iar apoi cotizaţii periodice;sumele rezultate se foloseau pentru suportarea cheltuielilor de înmormântare,în cazul de deces al unui membru sărac al breslei,precum şi ajutorarea familiei meşterului decedat,atunci când aceasta rămânea fără mijloace de trai;

• Copiii meşterilor decedaţi erau socotiţi membri ai breslei,chiar înainte de a deveni meşteri,dacă văduva făcea anual,au o singură dată,anumite dări în natură în folosul breslei,ca de exemplu,o anumită cantitate de ceară.

Casa de incendii este organizată la Braşov în anul 1744,societate de asigurare contra incendiilor.Fiecare membru trebuia să plătească Casei,trimestrial,o sumă de bani,pe seama căreia puteau fi despăgubiţicei care suferiseră de pe urma unui incendiu.

În Transilvania,în a doua parte a secolului XVIII,i-au fiinţă asociaţiile de înmormântare,care pe baza cotizaţiei plătite de membri,acopereau cheltuielile legate de decesul acestora.Acestea s-au dovedit foarte viabile datorită formalităţilor simple de intrare în asociaţie,precum şi plata simplă a ajutoarelor de înmormântare.

Secolul al XIX-lea a marcat cristalizarea sistemelor de asigurare,odată cu aşezarea pe baze moderne a tehnicii de asigurare.În contextul prezentat,în România,prima organizaţie de asigurare propriu-zisă a fost întemeiată de către Asociaţia Meseriaşilor din Braşov,în anul 1844, sub denumirea de Institutul General de Pensii din Braşov,având caracter specific de societate de asigurări de viaţă.