Asigurările pe plan mondial și în România

I.CONCEPTUL SI NECESITATEA DE ASIGURARE

Indiferent cât de multa grija acordam evitarii problemelor sau protejarii bunurilor noastre, nu putem fi niciodata siguri ca vom avea succes. Unele evenimente negative implica traume psihice si pierderi financiare semnificative.

Un aspect esential in viata si evolutia omului, inca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija fata de viitor, teama combinata cu precautie si intelepciunea cu siguranta unui lucru implinit.

Asigurarea exprima in principal o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri. În cela mai vechi timpuri, oamenii nu au descoperit nevoia de asigurare, considerând ca erau protejati de familie sau de trib, unde mutualitatea, ca si în asigurari, era o realitate. Acest lucru nu era adevarat pentru civilizatiile antice ale Egiptului, Greciei, Feniciei si Romei, în care individul se vedea expus la multe riscuri, fara protectia comunitatii familiale. Astfel, asigurarea s-a nascut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea solutiilor adecvate de prevenire sau inlaturare a lor.

Asigurarea constituie un sistem de relatii economice, care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice, in constituirea unui fond banesc, in conditiile in care fiind amenintate de aceleasi pericole, in existenta si activitatea lor, concep si recunosc oportunitatea prevenirii si inlaturarii pe baze mutuale a prejudiciilor generate de producerea acestor pericole viitoare, probabile, posibile, dar nesigure. Acordul de vointa este primul principiu de baza care permite realizarea unui contract intre asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiaza de protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obliga sa plateasca contravaloarea daunelor in cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care il are asigurarea este principiul mutualitatii prin care fiecare asigurat contribuie cu o suma de bani, numita prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acopera daunele suferite de asigurati.Metodele de asigurare s-au dezvoltat o data cu nevoile de protectie existente la un moment dat pentru oameni si afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au inteles sa foloseasca asigurarea pentru a micsora riscurile ce pot aparea in tranzactiile comerciale si cele legate de protectia patrimoniuluI.

Omul, prin modul necorespunzator în care îsi îndeplineste uneori atributiile ce-i revin în activitatea economica sau prin comportarea sa reprobabila în societate, poate sa provoace pierderi semenilor sai. Este vorba de nepricepere în folosirea tehnicii, neglijenta în îndeplinirea obligatiilor de serviciu ori a îndeletnicirilor gospodaresti, nerespectarea regulilor privind protectia si securitatea muncii, savârsirea de actiuni delictuale (furt, spargere, jaf, crima etc.).

Anumiti factori social-economici, dar si naturali, pot, de asemenea, provoca fenomene cu efecte negative asupra desfasurarii neîntrerupte a activitatii economice. Este vorba despre crizele economice, somajul, inflatia, conjunctura economica nefavorabila precum si cutremurele, inundatiile, caderile masive de zapada, caderile de grindina, seceta etc.Din simpla enumerare a cauzelor care genereaza pericole si care nu are un caracter exhaustiv, rezulta ca unele sunt independente de vointa omului, adica au un caracter obiectiv, în timp ce altele, legate de comportamentul omuiui, poarta un caracter subiectiv.

Din prima categorie fac parte, spre exemplu, pozitia terenului fata de sursa de apa, ceea ce îl face sa fie supus inundatiilor sau sa fie ferit de acestea; caracteristicile materialelor folosite la constructiile de cladiri care le fac sa fie inflamabile sau neinflamabile, rezistente sau mai putin rezistente la seisme, sensibilitatea la grindina a unor culturi agricole etc.Pentru a ilustra cea de-a doua categorie de împrejurari în care se produc fenomenele generatoare de pagube, ne vom referi la atitudinea inconstienta a unor persoane, care prin neglijenta, superficialitate, iresponsabilitate etc. pot sa provoace sau sa favorizeze înregistrarea de accidente cu grave efecte umane si materiale. Cunoasterea împrejurarilor, în care se pot produce diverse fenomene ce perturba desfasurarea normala a activitatii economice si provoaca pagube, permite omului sa ia masurile de rigoare pentru a evita aparitia unor asemenea fenomene, a le preveni, a limita actiunea lor distructiva sau a se pune la adapost de urmarile nefaste ale acestora. Vietile oamenilor, integritatea lor corporala, agoniseala lor, inclusiv bunurile apartinând colectivitatii, sunt primejduite nu numai de actiunea fortelor oarbe ale naturii, de calamitatile naturale, dar si de felurite fenomene neprevazute, denumite generic calamitati tehnice sau, simplu accidente. În aceasta categorie eterogena de fenomene (evenimente) aleatorii intra pericolele la care sunt supusi oamenii în tihna caminului lor, în propria lor gospodarie, la locul lor de munca (în uzina, la birou, în laborator, pe scena), pe strada, în timpul deplasarii lor cu diverse mijloace, în locurile de agrement, în tara ca si în strainatate.

Un loc important între accidentele la care oamenii sunt expusi îl ocupa accidentele în munca. Acestea survin la locul de munca sau cu ocazia desfasurarii activitatii lor profesionale si pot provoca decesul, vatamarea corporala sau îmbolnavirea unor persoane. Nu mai putin grave sunt pericolele la care sunt expuse materialele si produsele de tot felul în timpul pastrarii în depozite si magazii, al prelucrarii în fabrici, al comercializarii etc.

Cladirile si constructiile, echipamentele, masinile de forta si de lucru, aparatele si sculele pot fi avariate sau distruse în urma unor incendii, explozii, prabusiri si a altor întâmplari accidentale. Incendiile au provocat de-a lungul timpului si continua sa provoace si astazi importante pierderi materiale.

Declansate de trasnete, cresterea temperaturii peste anumite limite (ceea ce duce la autoaprinderea padurii, a carbunilor în zacamânt sau în depozite, a unor substante volatile etc.), explozii, scurtcircuite, neglijenta sau actiuni criminale, incendiile constituie un factor perturbant al activitatii economice, al vietii oamenilor, al echilibrului ecologic. Ele distrug valori materiale utile, uneori greu sau imposibil de înlocuit, întrerup procese de productie, afecteaza transporturile, pericliteaza vietile si integritatea corporala ale oamenilor.