Cuprins
I. Asigurările ca mijloc de protecţie şi primele forme de distribuţie a riscului 1
II. Scurt istoric al asigurărilor pe plan internaţional 3
II.1. Asigurările în Antichitate şi în Evul Mediu 3
II.2. Asigurările în perioada modernă 6
II.3. Asigurările internaţionale în prezent şi în viitor 7
III. Instituirea şi evoluţia asigurărilor în România 11
III.1. Forme incipiente de asigurare 11
III.2. Asigurările din România în perioada 1871-1948 12
III.3. Asigurările în condiţiile economiei planificate 1949-1990 14
III.4. Asigurările în etapa tranziţiei spre economia de piaţă 16
III.5. Evoluţia asigurărilor în România după anul 2000 18
BIBLIOGAFIE 19
Extras din document
Motto:
„Dacă ar fi după mine, aş scrie cuvântul „asigurare” pe uşa fiecărei case şi pe fruntea fiecărui om pentru că sunt convins că sunt sacrificii neconceput de mici, familii întregi pot fi protejate împotriva catastrofelor care le-ar putea distruge pentru totdeauna... Abia atunci aş putea fi mulţumit, căci asigurarea protejează familia în cazul ivirii unei nenorociri şi a unor pagube irecuperabile...”
Winston Churchill
I. Asigurările ca mijloc de protecţie şi primele forme de distribuţie a riscului
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost preocupaţi de prevenirea şi evitarea unor evenimente nedorite care pot avea efecte negative însemnate, cu implicarea unor posibile traume psihice şi pierderi financiare semnificative. Conceptul de asigurare îşi are originile în vremuri străvechi, aceasta fiind puternic ancorată în condiţiile generale ale dezvoltării societăţii omeneşti, evoluând o dată cu transformările economice, sociale şi istorice.
Dintotdeauna a existat o multitudine de pericole care au ameninţat viaţa şi integritatea corporală a oamenilor. Fenomene negative au distrus – total sau parţial – bunurile produse şi acumulate de către aceştia, provocând pagube imense. Anumite tipuri de riscuri au existat de „când lumea”, cum ar fi catastrofele provocate de forţele naturii: furtunile, cicloanele, uraganele, seceta, inundaţiile, frigul, îngheţul, furtunile de zăpadă, seismele etc. Alte riscuri au apărut şi s-au diversificat de-a lungul timpului, riscuri ce sunt cauzate chiar de către om: accidentele rutiere, feroviare, aeriene şi de navigaţie, accidentele de muncă având ca şi cauză eroarea umană, riscurile generate de derularea activităţilor comerciale şi financiare etc.
Oamenii au încercat neîncetat să se apere de aceste pericole. S-a constatat însă că ameninţări precum cele generate de forţele naturii sunt aproape imposibil de controlat, chiar şi în condiţiile actuale, chiar şi cu tehnologiile avansate de astăzi. Din această cauză, indivizii au devenit preocupaţi de identificarea unor modalităţi adecvate de atenuare a efectelor financiare negative generate de aceste pericole. Un exemplu concret în acest sens este crearea unor rezerve băneşti la care să facă apel în momentul în care se înregistrează o pierdere financiară ca urmare a producerii unui anumit risc: distrugerea unor bunuri de un cutremur de pământ, sau decesul unei persoane – ca urmare a unui accident, de exemplu. Astfel au luat naştere primele forme „embrionare” de asigurări.
Asigurarea este un mijloc de acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi. Altfel spus, rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, de a-i ajuta pe cei care suferă pagubă. O dată cu trecerea timpului, oamenii au înţeles că pierderile pot fi mai uşor suportate atunci când sunt împărţite între mai multe persoane, prima formă de protecţie practicată reprezentând constituirea unor comunităţi bazate pe aceleaşi interese şi dispersarea riscului.
Civilizaţiile din Asia şi Orientul Mijlociu Islamic, dar şi cele din Europa Medievală, au foste cele care au aplicat primele tehnici ale asigurării, care s-au extins, o dată cu comerţul european, spre America de Nord şi restul lumii. Metodele de asigurare s-au dezvoltat în funcţie de nevoile existente la un moment dat, apariţia distribuţiei sau transferului riscului fiind determinată de anumite circumstanţe.
Printre primele domenii în care s-a impus distribuţia riscului ca o necesitate sunt: navigaţia, agricultura, întrajutorarea membrilor unei comunităţi şi acoperirea cheltuielilor de înmormântare.
În navigaţie, care presupune transferarea bunurilor dintr-un loc în altul, creşte probabilitatea apariţiei pagubelor. Comercianţii îşi distribuiau încărcătura pe mai multe nave, în loc să o încarce pe una singură. Astfel, fiecare navă transportă mărfurile mai multor comercianţi. Dacă se scufunda o navă înainte ca ea să ajungă la destinaţie, pierderea se împărţea la mai mulţi comercianţi, aceasta fiind mult mai mică în raport cu cea suportată de unul singur, comercianţii fiind capabili să transfere o parte din riscul de daună.
Un alt domeniu de activitate ce implică riscuri este agricultura. Recoltele sunt supuse intemperiilor şi acţiunii paraziţilor. Documentele descoperite în Orientul Mijlociu menţionează că agricultorii nu deţineau loturi compacte, ci terenuri deţinute în regiuni diferite. În Orientul Mijlociu, aceasta a fost metoda de distribuţie a riscului de pierdere a recoltei.
Proteţia membrilor unei comunităţi reprezintă un alt exemplu al distribuţiei riscului. Conform unor tradiţii, în Amish din Pennsylvania şi Ohio (SUA) atunci când o familie, membră a comunităţii, suportă o pagubă, întreaga comunitate vine în ajutorul acestei familii. Resursele comunităţii sunt puse în comun şi utilizate atunci când este nevoie.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Asigurarilor pe Plan International.doc