BCR Asigurări, în contextul pieței asigurărilor din România

1. ESENŢA ECONOMICÃ, ROLUL SI FUNCŢIILE ASIGURÃRII IN ECONOMIA DE PIAŢA

1.1. CONCEPTUL DE ASIGURARE

Producţia bunurilor materiale a constituit dintotdeauna baza existenţei şi dezvoltãrii societãţii omeneşti. Ca proces permanent si neintrerupt producţia de bunuri materiale presupune raporturi permanente si intercondiţionare intre om şi natura prin intermediul cãrora anumite obiecte sunt desprinse din mediul lor natural şi sunt apoi prelucrate in conformitate cu necesitãţile oamenilor.

Deşi omul a reuşit sã pãtrunda tot mai adanc tainele naturii pe masura dezvoltãrii stiinţei şi tehnicii activitatea sa economicã, patrimoniul intreprinderilor şi chiar integritatea sa fizicã, existenţa sa ca persoanã continuã sã fie ameninţate de o multitudine de fenomene ale naturii cum sunt cutremurele, inundaţiile, alunecãrile de teren, grindina, ingheţul, seceta etc. care pot provoca pagube insemnate agenţilor economici si societãţilor in general. Importante pagube materiale pot fi provocate prin insãşi activitaţile oamenilor, in mod premeditat sau independent de voinţa lor. Dintre acestea pot fi amintite pagubele determinate de incendii, furturi, explozii, greve sau conflicte militare locale, etc.

De-a lungul timpului agenţii economici au cautat sa descopere şi sã aplice diverse mijloace de protecţie impotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse activitãţile lor de producţie şi de comercialeizare precum şi persoanele care exercitau asemenea activitãti. Aceste mijloace menite sã asigure protecţia impotriva riscurilor generate de forţele independente de voinţa omului, de fapta altuia sau de insãşi fapta persoanei expuse riscului se bazeazã pe prevenire, asistenţã şi prevedere.

Prevenirea apare ca cel mai bun mijloc de protecţie dacã permite suprimarea riscurilor. In realitate s-a dovedit ca are destul de rar un efect radical, indeosebi când riscurile sunt generate de forţele naturii.

Asistenţa este acţiunea şi face parte dintre primele moduri de reparaţie a daunelor. In general asistenţa este incerta, si de cele mai multe ori insuficientã. Ea nu poate repara decat parţial şi momentan şi-l pune pe acel asistat, de regula, intr-o poziţie de inferioritate.

Prevederea este proprie persoanelor ameninţate, implicã prelevarea de resurse actuale pentru nevoi viitoare. Asigurarea s-a dovedit forma cea mai reusitã si mai eficientã a prevederii.

O altã formã de protecţie care se apropie de instituţia asigurãrii din zilele noastre o constituie asa numita "autoasigurare". Ea constã in crearea de catre fiecare persoanã fizicã sau juridicã in parte a unor rezerve proprii care sa fie utilizate numai in cazul producerii evenimentelor generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora. In fapt aceastã forma de protecţie este denumitã in mod propriu "autoasigurare" intrucât nu indeplineşte principiul mutualitãţii, principiu obligatoriu in asigurare. In plus aceastã formã de protecţie, deşi este bazatã pe prevedere, este total neeconomicã, greu realizabilã şi de multe ori insuficientã. Practica a dovedit cã unitãţile economice au posibilitãţi materiale limitate şi nu-şi pot constituii rezerve atât de importante incât sa se considere la adapostul oricaror consecinţe materiale sau financiare nefavorabile. Aceasta practicã s-a dovedit neeconomicã intrucât : prizeazã agenţii economici de fonduri foarte importante care ar putea fi folosite in mod eficient pentru dezvoltarea producţiei şi comerţului, a altor activitãţi sociale utile.

Asigurarea are la baza principiul mutualitaţii, potrivit caruia fiecare asigurat contribuie cu o suma modesta, numita primţ de asigurare, din care se compenseaza pagubele suferite de cei incercaţi. Platind un procent relativ mic din acoperirea exercitatã de polita de asigurare persoanei care işi asuma riscul (asigurãtorul), asiguratul primeşte in schimb o garanţie de despagubire impotriva pierderii posibile şi viitoare. Intrucât in cele mai mute cazuri riscul asigurat nu se produce, şi paguba nu se materializeaza, asigurãtorul este capabil sa acopere paguba şi atunci când aceasta se produce. Invers, administrând riscul prin intermediul asigurãrii, orice paguba este suportatã in comun de mai multe persoane şi nu-şi exercitã impactul asupra unei singure persoane (fizice sau juridice).