Cadrul Juridic al Asigurărilor

Până la sfârşitul anului 1989, România dispunea de o singură societate de asigurări de stat. Economia de piaţă a impus însă necesitatea creării unor structuri noi, precum şi calificarea de noi cadre, activitatea de asigurare şi reasigurare desfăşurându-se în prezent prin societăţi de asigurare, de asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare cu capital de stat, privat sau mixt. La sfârşitul anului 1998, erau înregistrate 64 de societăţi de asigurare, dar dintre acestea, numai 51 de societăţi şi-au desfăşurat activitatea, celelalte 13 neîncasând prime în cursul anului 1998. Din totalul de 64 de societăţi de asigurare numai 5 sunt constituite sub forma societăţilor cu răspundere limitată, celelalte fiind societăţi pe acţiuni, toate desfăşurându-şi activitatea potrivit Legii nr.47/1991.

Activitatea de asigurare se desfăşoară şi prin societăţi de intermediere, care negociază şi încheie contracte de asigurare şi reasigurare pentru societăţile menţionate mai înainte, ori pentru societăţi care prestează alte servicii privind încheierea şi executarea unor astfel de contracte. (Art. 1 din Legea 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor). Până la data de 10.04.2000, cadrul legislativ, în domeniul asigurărilor era reprezentat, în principal, de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, Legea nr. 136 din 1995 privind asigurările şi reasigurările di România, Hotărârea de Guvern nr. 574/1991, privind atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, precum şi de alte hotărâri de guvern şi norme prudenţiale, emise de Ministerul Finanţelor. Din data de 10.04.2000, a intrat în vigoare Legea nr.32 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor. La data intrării în vigoare a noii legi a asigurărilor se abrogă Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, precum şi H.G. nr. 574/1991 privind atribuţiile Oficiului de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare. Prin adoptarea acestei legi se urmăreşte armonizarea legislaţiei româneşti cu cea comunitară, precum şi crearea unui cadru pentru supravegherea solvabilităţii asigurătorilor şi stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional. Acest proiect de lege a fost elaborat de Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare, cu sprijinul Fondului Britanic de Know – How şi reglementează:

Organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare –reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, precum şi a intermediarilor în asigurări; organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va prelua atribuţiile Oficiului de Supraveghere a Activităţii de Asigurare şi Reasigurare; supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care desfăşoară activitatea în şi din România; supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări ţi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea. În textul noii legi sunt cuprinse doar prevederi cu caracter general, urmând ca, în termen de trei luni de la adoptarea legii, să se elaboreze norme şi regulamente de aplicare a legii. Pentru supravegherea respectării legii se înfiinţează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă având următoarele atribuţii: elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative, care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, precum şi avizarea actelor administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurări; supravegherea situaţiei financiare a asigurătorilor, în vederea protejării intereselor asiguraţilor sau a potenţialilor asiguraţi, în care scop poate dispune efectuare de controale asupra activităţii asigurătorilor sau brokerilor de asigurare; luarea măsurilor necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice; participarea, ca membru, la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezentarea României la conferinţe şi la întâlniri internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări; aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorului, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme; aprobarea divizării sau fuzionării unui asigurător înregistrat în România; aprobarea transferului de portofoliu; îndeplinirea altor atribuţiuni prevăzute de lege; poate solicita prezentarea de informaţii şi de documente referitoare la activitatea de asigurare, atât la asigurători, cât şi la orice altă persoană care are legătură cu activitate acestora; participă la elaborarea planului de conturi, a normelor şi regulamentelor contabile, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este obligată să prezinte Parlamentului, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exerciţiu financiar, un raport asupra pieţei asigurărilor din România, precum şi o informare privind activităţile desfăşurate, urmând să editeze şi să publice un raport informativ anual asupra pieţei de asigurări, instituţiilor şi organismelor acesteia.

Potrivit noii legi, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii prin care:

aprobă norme de aplicare a prevederilor prezentei legi;

impune interdicţii, acordă, suspendă sau retrage autorizaţii;

modifică sau revocă condiţii, cerinţe sau termeni impuşi de aceasta prin actele sale;

aprobă divizarea sau fuzionarea asigurătorilor;

aprobă transferul portofoliului de asigurări;

aprobă persoanele care vor examina activitatea de asigurări de viaţă;

aprobă componenţa şi avizează statutul Corpului Experţilor în Asigurări, care funcţionează pe lângă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

stabileşte salarizarea membrilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi a personalului său;

dispune efectuarea de acţiuni de analiză, îndrumare şi control ale operatorilor din domeniu;

dă dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii şi audieri;

constată şi aplică sancţiuni operatorilor din domeniu pentru încălcarea prevederilor prezentei legi şi a normelor sale de aplicare.