Carta Socială Europeană

Carta Socială Europeană reprezintă un document elaborat de Consiliul Europei, la Torino (Italia), la data de 18 octombrie 1961 şi intrat în vigoare la 26 februarie 1965. Ea completează Convenţia europeană a drepturillor omului, care garantează numai drepturi civile şi politice, stabilind un sistem european regional de protecţie pentru drepturile economice şi sociale. Până la adoptarea Cartei sociale europene (revizuite), la Strasbourg, la 3 mai 1996, Carta din 1961 a fost modificată şi completată succesiv în 1988, 1991 şi 1995. Astfel la data de 5 mai 1988 a fost încheiat un Protocol adiţional prin care se garantează noi drepturi grupate în patru articole, la 21 octombrie 1991 a fost semnat Protocolul de amendare prin care se restructurează procedura de control, iar la data de 9 noiembrie 1995 - Acceptarea procedurii de reclamaţie colectivă.

Carta Socială Europeană nu este numai o declaraţie solemnă, abstracă, cu o vocaţie pragmatică, ci reprezintă un ansamblu de drepturi fundamentale în domeniul muncii, angajării, relaţiilor sociale şi securităţii sociale. În esenţa sa, Carta Socială Europeană este un text mixt, întrucât cuprinde o parte declarativă (de principii), care afirmă obiectivele politicii sociale ce trebuie urmărite de statele membre ale Consiliului Europei şi o parte juridică, prin care statul care o ratifică, îşi asumă o serie de obligaţii.

Carta revizuită, denumită “Carta socială a secolului XXI”, face parte din marile tratate al Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului şi constituie instrumentul european de referinţă în materie de coeziune socială. Carta socială revizuită din 1996 a intrat în vigoare in anul 1999 şi înlocuieşte treptat tratatul din 1961.

Conform Cartei, toţi europenii utilizează aceste drepturi care afectează orice aspect al vieţii zilnice, inclusiv locuirea, sănătatea, educaţia, locurile de muncă, libera circulaţie a persoanelor şi nediscriminarea.

Comitetul european al drepturilor sociale CEDES (CEDS) verifică dacă statele membre şi-au onorat obligaţiile şi dacă legislaţia şi practica în statele membre sunt conforme cu recomandările Cartei. Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei alege cei 15 membri independenţi şi imparţiali pentru o perioada de 6 ani, care se poate reînnoi o singură dată.

Cartea socială europeană revizuită conţine 6 părti : în prima parte sunt enunţate în mod declarativ un număr de 31 de drepturi considerate fundamentale, în cea de a doua parte sunt enunţate în mod juridic 31 de articole (fiecărui drept îi aparţine un articol care detaliază obligaţii efective, ce conturează conţinutul respectivului drept), iar în urmatoarele 4 părţi se regăsesc 14 articole (A,B,C, ,N) şi anexe.

Partea I :

Drepturile Cartei sociale europene revizuite :

1. Dreptul la muncă

2. Dreptul la condiţii de muncă echitabile

3. Dreptul la securitate şi la igienă în muncă

4. Dreptul la o salarizare echitabilă

5. Dreptul sindical

6. Dreptul la negociere colectivă

7. Dreptul adolescenţilor şi copiilor la protecţie

8. Dreptul lucrătoarelor la protecţia maternităţii

9. Dreptul la orientare profesională

10. Dreptul la formare profesională

11. Dreptul la protecţia sănătăţii

12. Dreptul la securitate socială

13. Dreptul la asistenţă socială şi medicală

14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale

15. Dreptul persoanelor cu handicap la autonomie, integrare socială şi participare la viaţa comunităţii

16. Dreptul familiei la protecţia socială, juridică şi economică

17. Dreptul copiilor si adolescentilor la protecţia socială, juridică şi economică

18. Dreptul la exercitarea unei activităţi lucrative pe teritoriul celorlalte părţi

19. Dreptul muncitorilor migranţi şi al familiilor lor la protecţie şi asistenţă

20. Dreptul la egalitate de şanse şi tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare bazată pe sex

21. Dreptul la informare şî consultare

22. Dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă

23. Dreptul persoanelor în vârstă la o protecţie socială

24. Dreptul la protecţie în caz de concediere

25. Dreptul lucrătorilor la protecţia propriilor creanţe în caz de insolvabilitate a patronului acestora

26. Dreptul la demnitate în muncă

27. Dreptul lucrătorilor cu responsabilităţi familiale la egalitate de şanse şi tratament

28. Dreptul reprezentanţilor lucrărilor la protecţie în întreprindere şi facilităţike acordate acestora

29. Dreptul la informare şi consultare în procedurile de concediere colectivă

30. Dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi excluderii sociale

31. Dreptul la locuinţă