Conceptul de Asigurare și Funcțiile Asigurarilor

Capitolul I

Considerente generale privind asigurarile

1.1Definirea conceptului de asigurare

Amploarea riscurilor, de toate categoriile, care afecteză un număr din ce în ce mai mare de persoane fizice şi juridice, a impus necesitatea crearii unor sisteme de cedare a riscurilor la nivel naţional şi internaţional.Cea mai utilizata forma de cedare a riscului este asigurarea.

Asigurarea este cea mai reusita forma a prevederii, desfasurandu-se in mod profesional cu participarea companiilor de asigurare, intr-un mediu legislativ specific, pe piata concurentiala a asigurarilor.

Conceptul de asigurare este foarte complex si dificil de definit , fapt subliniat si in literatura consacrata acestui subiect.Pierre ,unul dintre specialistii consacrati in materie, arata ca,de exemplu, in actele normative franceze nu poate fi gasita o definitie universala a operatiunilor de asigurare,aplicabila tuturor tipurilor de contracte practicate.Intr-o alta lucrare de referinta se recunoaste ca “ asigurarea este un mecanism complex si in consecinta greu de definit”.

Definitia atribuita Corporatiei Lloyd’s conform careia “asigurarea este contributia celor multi la nenorocirea celor putini” este valabila si in cazul solidaritatii, atat individuale (contributiile private pentru ajutorarea sinistratilor),cat si al celei colective(prin organizatii non-profit) ori publice(fonduri centrale sau locale construite pe cale bugetara).

O alta categorie de definitii sunt cele a caror formulare este imprecisa sau incompleta ,putand genera confuzii in ceea ce priveste sfera de cuprindere si trasaturile asigurarii.

Caracteristica in acest sens este definirea asigurarii ca “metoda de constituire la dispozitia unei institutii specializate, de obicei societate pe actiuni, a unui fond de asigurare, format prin contributiile de asigurare, sau pe seama primelor de asigurare platite de persoanele fizice sau juridice.

Fondul constituit este destinat pentru acoperirea unor pagube rezultate, fie ca urmare a unor calamitati naturale sau in urma unor accidente,precum si a unor evenimente viitoare cu aspect imprevizibil”

Acestei definitii i se pot reprosa :

- Faptul ca asigurarea este considerata drept o metoda de constituire a unui fond;

- La formarea fondului de asigurare participa primele de asigurare sau contributiile de asigurare si nu invers;

- Mentionarea pagubelor ca unica destinatie a fondului de asigurare nu este suficienta ,ea referindu-se numai la asigurarile de daune (bunuri si raspundere civila) nu si la cele de persoane ,unde de astfel notiunea de paguba nu are sens;mai potrivita ar fi fost utilizarea notiunii de prejudiciu;

- Ultima parte a definitiei da nastere la confuzii: rezulta ca accidentele si calamitatile naturale nu sunt evenimente viitoare si imprevizibile.

Asigurarea este o garantare ,o punere in siguranta ,o incredintare o promisiune ferma ,o masura de prevedere ce se ia de cei interesati pentru conservarea bunurilor pe care le poseda ,pentru ocrotirea persoanelor fizice in cazul diminuarii sau al pierderii capacitatii de munca datorita unor boli ,accidente precum si pentru apararea unor drepturi supuse eventual pierderii.

De asemenea asigurarile cuprind un sistem de relatii economico-sociale si financiare ,un proces obiectiv care consta in crearea in comun de catre persoanele fizice si cele juridice amenintate de anumite riscuri a unui fond in care se compenseaza daunele ,se platesc sumele asigurate pentru persoane si se satisfac alte cerinte economico-financiare probabile imprevizibile.

Elementele de natura sa contureze trasaturile si sfera de cuprindere ale asigurarilor sunt:

- Faptul ca asigurarile reprezinta in esenta , relatii economice;

- Caracterul banesc al acestor relatii;

- Prin asigurari are loc transferul riscurilor pure;

- Faptul ca raporturile de asigurare se bazeaza pe mutualitate;

- Specificacitatea constituirii si utilizarii fondurilor de asigurare;

- Caracterul obligatoriu sau contractual al raporturilor de asigurare

Valorificand elementele pozitive ale definitiilor analizate si adaugand precizarile considerate apreciem ca o definitie mai corecta poate fi considerata urmatoarea:asigurarile constituie relatii economice,in forma baneasca stabilite pe baze obligatorii sau contractuale generate de trasferul unor riscuri pure intre asigurati si asiguratori si prin care se constituie si se utilizeaza pe baze mutuale fonduri banesti specifice de asigurare.

Se pot elabora definitii pentru fiecare ramura de asigurari (bunuri, persoane, raspundere civila) cu precizarea unor elemente specifice fiecarei ramuri in parte.

In cazul asigurarilor de bunuri , definitia va avea in vedere protectia oferita patrimoniului persoanelor fizice si juridice,fondul de asigurare fiind folosit pentru reconstituirea acestuia in cazul producerii riscurilor specifice.

In definirea asigurarilor de persoane, elementul caracteristic este protectia persoanelor fizice contra evenimentelor care le pot afecta integritatea corporala sau viata.