Contractul de Reasigurare

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Contractul de Reasigurare.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 18 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mihaela State

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

Cap.1. Reasugurarea
Cap.2. Contractul de reasigurae
2.1.Reţinerea
Cap.3.Tipuri de contracte de reasigurare
Cap.4. Principiile care stau la baza contractului de reasigurare
Cap.5. Obligativitatea existenţei, în momentul încheierii contractului de reasigurare, a unui obiect reasigurării
5.1.Caracteristicile juridice al contractului de reasigurare
5.2. Condiţii de valabilitate ale contractului de reaigurare
5.3. Forma contractului de reasigurare
Cap.6. Rezilierea contractului de reasigurare
Bibliografie

Extras din document

Cap.1. Reasugurarea

Apariţia reasigurării ca fenomen şi reasigurătorilor ca societăţi specializate de asigurare reunite în vederea desdăunării colective în faţa unui risc a apărut odată cu cataclismele asigurate, cu daunele de mari proporţii, în faţa cărora evenimente de genul din 11 septembrie 2001 sau valurile tsunami au dovedit că altfel nici nu se mai poate.

Definită strict în spiritul legii, „reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui asigurător de către alt asigurător, primul fiind asigurat, iar cel de al doilea reasigurător”.

Tratatele de asigurări extind definiţia: „reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, prin divizare, a răspunderilor între mai mulţi asigurători, dispersaţi pe arii geografice cât mai întinse, de menţinere a unui echilibru rezonabil între primele încasate şi despăgubirile datorate la fiecare asigurător în parte”. Despre reasigurări se poate scrie mult, se pot face speculaţii cu nemiluita, pentru că până la urmă este vorba de o daună pe care trebuie să o acopere cel puţin doi asigurători, în care cel mai abil se aşează cât mai bine la adăpost.

Reasigurarea constituie o completare extrem de preţioasă a asigurării directe, deoarece ea face posibilă fărămiţarea riscurilor iniţiale ascunse de asigurator, redistribuirea lor în numeroase societăţi specializate şi dispersarea lor pe întinse arii geografice.

În felul acesta, reasigurarea, alături de alţi factori, crează cadrul necesar realizării stabilităţii rezultatelor financiare ale societăţilor de asigurare.

Contractul de reasigurare cuprinde liberul consimţământ, acordul de voinţă al părţilor în legătură cu cedarea/primirea în reasigurare.

Contractul de reasigurare reglementează raporturile juridice dintre reasigurat şi reasigurător, derivat din contractul de asigurare.

Nevalabilitatea contractului de reasigurare nu are nici o influenţă asupra valabilităţii contractului de asigurare.

Cap.2. Contractul de reasigurae

Contractul de reasigurare constituie acordul de voinţă între două părţi, denumite „reasigurat” şi „reasigurător” prin care reasiguratul cedează o parte din primă şi din riscuri către reasigurător, care în schimbul primei de reasigurare încasate şi a riscurilor preluate se obligă să plătească reasiguratului despăgubirile cuvenite în cazul producerii riscului (riscurilor) potrivit condiţiilor convenite în contract. Contractul se consideră perfect din momentul semnării lui de către părţi.

Asiguratul (iniţial) nu este participant la contractul de reasigurare şi el nu are dreptul să obiecteze împotiva încheierii contractului de reasigurare.

Din analiza definiţiei contractul de reasigurare rezultă următoarele trăsături, şi anume:

a. Contractul de reasigurare este condiţionat (presupune) de existenţa unui contract de asigurare iniţial încheiat între asigurat şi asigurător;

b. Contractul de asigurare şi cel de reasigurare există (funcţionează) în acelaşi timp;

c. Contractul de reasigurare este un contract separat încheiat între reasigurat (asigurătorul iniţial) şi reasigurător. Reasigurătorul despăgubeste pe reasigurat numai în limita răspunderii pe care şi-a asuma-o. Chear dacă reasiguratul dă faliment, obligaţiile asigurătorului (reasigurătorului) faţă de asiguraţi rămân aceleaşi;

d. Reasigurătorul urmează soarta reasiguratului;

e. Contractul de reasigurare nu are o formă standar, ci ţine seamă de interesul, natura şi mărimea riscului, domeniul de activitate. Separarea relaţiilor dintre asigurat şi asigurător, pe de o parte, şi între reasigurat şi reasigurător, pe de altă parte, este consacrată prin diferite reglementări. Conform acestor reglementări, asiguratul nu poate emite pretenţii faţă de reasigurător, afară de situaţia când o astfel de solicitare este menţionată expres în poliţa de asigurare;

f. Contractul de reasigurare nu se poate încheia pentru o valoare (sumă) mai mare decât cea pentru care s-a încheiat contractul iniţial de asigurare:

g. Există posibilitatea recurgerii la retrocesiune.

Reasigurarea avantajează nu numai pe asigurător, dar şi pe asigurat, deoarece prin cedarea unei părţi din răspunderea iniţial asumată asiguratul este pus la adăpost de surpriza neplăcută ca, în caz de daună, asigurătorul să nu poate face faţă obligaţiilor de despăgubire.

Prin operaţia de reasigurare, societatea de asigurare care cedează devine reasigurat sau cedent , iar aceea care primeşte, devine reasigurător.

La rândul său, reasigurătorul poate ceda şi el o parte mai mare sau mai mică din riscul acceptat în reasigurare, până când riscul cuprins în asigurarea originală va fi îndeajuns de fărămiţat între diferitele societăţi de asigurare. Această operaţie este cunoscută sub denumirea de retrocesiune.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contractul de Reasigurare.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică Specializarea: Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor, Anul II, Semestrul I, Gr. 1