Directive europene privind asigurările de viață

Piata unica a asigurarilor

Piata unica reprezinta una dintre cele mai importante realizari a Uniunii Europene.Intre statele member,au fost eliminate ,in mod treptat, restrictiile privitoare la comert si libera concurenta,rezultatul tuturor acestor masuri fiind cresterea standardelor de viata.

Piata unica nu a devenit inca un spatiu economic unic.Anumite sectoare ale economiei (servicii publice)raman inca sub incidenta legilor nationale. Conceptul de piata unica a fost introdus in Actul Unic E uropean care a intrat in vigoare in iulie 1987.Acesta prevedea:

-extinderea competentelor comunitatii in anumite domenii de politica(politica sociala,de cercetare ,de mediu); -instituirea treptata a pietei unice pana la sfarsitul anului 1992 prin punerea in aplicare a unui vast program legislative care presupune adoptarea a sute de directive si regulamente;

-folosirea mai frecventa a votului cu majoritate calificata in Consiliul de Ministri.

Cadrul legislative comunitar al pietii unice europeana se bazeaza pe o structura formata din 2 niveluri: -Tratatul de la Roma care stabileste principiile generale ale pietii unice -Directivele adresate statelor member U.E care le oblige pe acestea sa isi actualizeze legislatia in coformitate cu cea comunitara.

1.Tratatul de la Roma

La intrarea in vigoare a Tratatului de la Roma-1 ianuarie 1958-piata asigurarilor din fiecare tara membra Comunitatii Economice Europene functiona in conformitate cu reglementarile nationale juridice si administrative referitoare la contractul de asigurare.Acestea prezentau disparitia de la o tara la alta determinate in mare parte de conceptiile in materie cere prevalau in momentul in care fusesera adoptate .Astfel cele din ,Olanda,Belgia si Luxembourg datau din secolul al XIX-lea,in timp ce reglementarile din Germania,Franta si Italia datau din prima jumatate a secolului nostru. Este suficient de spus ca de la adoptarea dispozitiilor olandeze privind contractul de asigurare,cuprinse in codul commercial(1838)si pana la cele italiene,inserate in codul civil(1942)trecusera peste o suta de ani.Desi acestea din urma reglementari erau mai cuprinzatoare,mai moderne, mai bine adaptate cerintelor vremii decat primele,nici ele nu satisfaceau exigentele functionarii pietii unice a asigurarilor in spatial comunitar.

Tratatul prin care se instituia Comunitatea Economica Europeana consacra patru libertati fundamentale menite sa asigure buna functionare a Pietii Comune si anume:libera circulatie a marfurilor,a persoanelor,a serviciilor si a capitalurilor.Intrucat numai ultimele trei libertati vizeaza si activitatea de asigurare,in cele ce urmeaza ne vom referi numai la acestea. Statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit sa inlature in mod treptat,in cursul perioadei de tranzitie,restrictiile referitoare la libertatatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru,precum si restrictiile privind crearea de agentii,sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Altfel spus,Tratatul garanteaza libertatea de stabilire (art.52-58)care permite unei societati al carui sediu social se afla intr-un stat membru sa deschida o sucursala sau o agentie pe teritoriul altui stat membru,in conditii echivalente cu cele rezervate societatilor din tara gazda. Statele member ale Tratatului de la Roma au mai convenit sa inlature in mod treptat,in cursul perioadei de tranzitie,restrictiile vizand libera prestare de servicii de catre resortisantii unui stat membru pe teritoriul altuli stat membru.Prin dispozitiile sale(art.59-66),Tratatul garanteaza libertatea de prestare de servicii care permite unei societati stabilite pe teritoriul unui stat membru de a exercita activitati pe teritoriul altui stat membru,fara a trebui sa dispuna de un sediu acolo si fara discriminare fata de societatile care dispun de sediu. In sfarsit statele semnatare ale Tratatului de la Roma au convenit sa elimine in mod treptat,I cursul perioadei de tranzitie,restrictiile la circulatia capitalurilor apartinand persoanelor rezidente si statele memberprecum si discriminarile de tratament bazate pe nationalitatea sau rezidenta partilor ori pe localizarea plasamentelor.Asadar Tratatul garanteaza libertatea miscarilor de capital(art.67-73)care permite oricarui cetatean sau oricarei societati din C.E.E sa efectueze transferuri de capital in spatial comunitar sis a utilizeze instrumente financiare oferite pe ansamblul pietelor din statele membre. Pentru traducerea in viata a prevederilor privind cele trei libertati mentionate mai sus,consiliul a fost abilitat(prin art.100-102 din Tratat)sa emita directive vizan coordonarea dispozitiilor legislative,regulamentare si administrative ale statelor member care au o incidenta directa asupra instituirii si functionarii pietei interne comunitare.