Efectele și riscurile asigurării

Definirea conceptului de asigurare

Istoria atestă faptul că, încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupaţi de prevenirea, şi mai ales, de a suporta în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte, nedorite cum sunt calamităţile naturale şi accidentele. Desigur, o compensare a prejudiciilor este posibilă după cum urmează:

- prin efortul individual al fiecărei persoane care îşi poate constitui rezerve proprii cu destinaţie specială (acoperirea pagubelor în caz de producere a pagubei);

- prin efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui număr mare de persoane ameninţate de acelaşi pericol.

Ambele soluţii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinaţie specială, şi anume, acoperirea unor pagube pricinuite de calamităţi naturale sau accidente. Dar, a doua soluţie s-a impus în timp. Aceasta se bazează pe principiul comunităţii de risc şi al mutualităţii, în virtutea căruia fiecare contribuabil participă cu sume mici pentru a fi sprijiniţi, despăgubiţi cei care au suferit prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu stă la baza conceptului de asigurare.

Asigurarea, reprezintă, aşa cum o numea Gh.Bistriceanu „un sistem de relaţii economico-sociale, un proces obiectiv necesar dezvoltării economice şi sociale, izvorâte din acţiunea legilor economice obiective care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe economico-financiare, posibile, imprevizibile”.

O altă definiţie a conceptului de asigurare aparţine lui I. Purcaru, conform căreia asigurarea reprezintă „un acord de voinţă (contract) între asigurător şi asigurat, prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor (suma asigurată) în caz de producere a acestor riscuri, în schimbul plăţii de asigurat, a sumei de bani, numită primă de asigurare”

În sens larg, conceptul de asigurare poate fi definit astfel:

Asigurarea este o operaţiune financiară prin care o parte (sau partener), denumită asigurător, despăgubeşte în cazul producerii unui sinistru, o altă parte, denumită asigurat în schimbul unei remuneraţii (primă sau cotizaţie) .

Efectele asigurarilor

Efectele scontate ale asigurarilor sunt ilustrate prin functiile pe care le indeplinesc, explicitand de asemenea si rolul, menirea socială, direcţiile şi modalităţile de acţiune.

Asigurarea îndeplineste, în principiu, două funcţii: de repartiţie (redistribuire) şi de control.

1.Funcţia de repartiţie este explicată prin procesul de redistribuire a unei părţi din Produsul Intern Brut. Această funcţie se manifestă în două cazuri:

- în procesul de formare a fondului de asigurare pe seama primelor de asigurare;

- în procesul de dirijare a fondului de asigurare către destinaţiile sale legale: plata indemnizaţiei de asigurare, finanţarea unor activităţi cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti ale organizaţiilor de asigurare şi constituirea unor fonduri de rezervă.

2.Funcţia de control, ca funcţie complementară a asigurărilor, urmăreşte modul cum se încasează: primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiilor de asigurare, cum se efectuează: plăţile cu titlu de indemnizaţii de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, cheltuielile administativ-gospodăreşti, determinarea corectă a drepturilor asiguraţilor, gospodărirea judicioasă a fondului de asigurare şi a rezervelor legale constituite, precum şi îndeplinirea integrală şi la termen a obligaţiilor financiare ale asigurătorului faţă de stat şi de terţi.

Pe lângă aceste două funcţii, de bază, mai există si altele, şi anume: funcţia de acoperire a pagubelor, funcţia de prevenire a pagubelor şi funcţia financiară.

Funcţia de acoperire a pagubelor prezintă interes atât pentru asigurat, cât şi pentru economia unei ţări, dupã cum urmeazã:

- pentru asigurat, asigurarea dă o marjă de siguranţă cu privire la protecţia bunurilor şi a vieţii, iar

- pentru ansamblul economiei naţionale, asigurarea nu poate preîntâmpina pagubele dar, prin acordarea operativă de despăgubiri, poate să realizeze, într-un termen relativ rezonabil, refacerea condiţiilor pentru desfăşurarea activităţii productive sau a capacităţii de muncă pentru persoanele vătămate. Ea este o frână a frânelor ce intervine permanent în diferite domenii ale activităţii economice ca urmare evenimentelor prin asigurare.

Funcţia de prevenire a pagubelor se realizează, în principal, pe două căi:

- prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor;

- prin formularea unor asemenea condiţii de asigurare care să-i constrângă pe asiguraţi să promoveze acţiuni de prevenire a evenimentelor şi să îi cointereseze în menţinerea în bună stare a bunurilor asigurate.

Funcţia financiară rezidă în aceea că asigurarea este apreciată ca fiind una din pârghiile sistemului financiar. Încasarea primelor de asigurare are loc pe parcursul exerciţiului financiar şi scadenţa la începutul anului de referinţă. Plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate cuvenite se face treptat, pe tot parcursul anului, pe măsura apariţiei şi argumentării necesităţii plăţilor. Diferenţa dintre încasări şi plăţi poate fi utilizată ca sursă generală de creditare în economie, fiind constituită în depozite sau în disponibilităţi curente la bănci. În contextul economiei de piaţă, societăţile de asigurare pot acorda credite pe termen scurt sau pot efectua diverse operaţiuni pe seama resurselor mobilizate.