Evoluția Asigurărilor pe Plan Mondial și în Țara Noastră

1. Necesitatea asigurărilor

Producţia constitue condiţia esenţialã a existenţei societãţii omeneşti. Pentru a putea trãi, omul trebuie sã produc neîncetat diferite bunuri. În acest scop el foloseşte unelte şi acţioneazã asupra naturii, stabilindu-se astfel, între om şi naturã, un contact permanent.

Producerea unor fenomene sau evenimente poate sã provoace pierderi materiale, sã stânjeneascã activitatea economicã, sã punã în pericol viaţa sau integritatea corporalã a oamenilor. Omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate atât de forţele naturii, cât şi de folosirea tehnicii sau de anumiţi factori social-economici.

Odată cu evoluţia societăţii, a ştiinţei şi a tehnicii , au apărut şi mijloace eficiente de prevenire şi limitare a consecinţelor evenimentelor ce ameninţă bunurile şi persoanele, denumite riscuri în asigurări.

Întreaga viaţă economico-socială se confruntă atât cu riscuri cunoscute, dar a căror gravitate creşte, cât şi cu apariţia unor noi riscuri precum riscurile atomice, riscurile cosmice, perturbările în stratul de ozon al planetei.

Forţele naturii declanşeazã calamitãţi cu efecte distructive puternice, printer care se numãrã: seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile, cutremurele, tsunami, incendiile, prãbuşirile şi alunecãrile de teren, avalanşe. O multitudine de astfel de cauze naturale provoacã decese, boli ale oamenilor, afecteazã evoluţia plantelor sau pun în pericol viaţa animalelor.

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii face posibilã creşterea rapidã a producţiei, uşurarea muncii, progresul social, dar în anumite împrejurãri, poate provoca accidente care sã avarieze sau sã distrugã complet anumite mijloace de producţie sau sã afecteze capacitatea de muncã şi chiar sã determine pierderea vieţii. Astfel defecţiunile ivite în funcţionarea maşinilor, instalaţiilor pot provoca explozii, incendii, electrocutări, arsuri, accidente de aviaţie, maritime, rutiere, feroviare, prăbuşiri în mine şi cariere, prăbuşiri de clădiri, atentate.

Ca urmare a existenţei şi amplificării ameninţării generate de asemenea evenimente şi fenomene, oamenii s-au asociat, pentru a găsi în comun mijloace de prevenire, dar şi de eliminare sau atenuare a consecinţelor manifestării diferitelor riscuri. Pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru ajutarea persoanelor care şi-au pierdut capacitatea de muncă, încă din antichitatea au apărut solidaritatea şi asigurarea.

În condiţiile în care diferite evenimente ameninţă întreaga colectivitate, dar nu se produc decât asupra unor bunuri sau a unor membri ai colectivităţi, solidaritatea presupune acoperirea de către colectivitate a pagubelor suferite de unii membri, după producerea lor. În ceea ce priveşte asigurările, acestea presupun constituirea în prealabil, prin contribuţia membrilor colectivităţii, a unui fond care să acopere pagubele viitoare ale persoanelor afectate de producerea riscurilor.

Asigurarea reprezintă operaţia financiară ce decurge dintr-un contract, sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.

În vederea acoperirii prejudiciilor aduse de manifestarea diferitelor riscuri, se pot constitui mai multe tipuri de fonduri băneşti: fonduri de autoprotecţie, fonduri centralizate de rezervă şi fonduri de asigurare.

Fondurile de autoprotecţie se pot constitui şi utiliza în mod descentralizat şi independent de către persoane fizice, dar mai ales de agenţii economici.

Fondurile centralizate de rezervă şi/sau asigurare se constitue atât în formă naturală cât şi în formă bănească, iar fondul de asigurare propriu-zis se constitue în mod descentralizat din primele de asigurare încasate de la asiguraţii persoane fizice sau juridice, şi se utilizează de către societăţile de asigurare pentru acoperirea pagubelor suferite de către asiguraţi, pe baze mutuale, pierderile fiind repartizate asupra tuturor participanţilor la constituirea fondului. Acesta se constitue numai în formă bănească.1

2. Primele forme de asigurare

Iniţial , oamenii nu au descoperit nevoia de asigurare, considerând că erau protejaţi de familie sau de trib, unde mutualitatea, ca şi în asigurări era o realitate, dar în civilizaţiile antice ale Egiptului, Greciei, Feniciei şi Romei, individul era expus la numeroase riscuri, fără protecţia comunităţii. Asigurarea s-a născut din nevoia de protecţie a omului în faţa unor pericole şi pentru găsirea unor soluţii adecvate de prevenire sau înlăturare a lor.