Finanțarea serviciilor de sănătate în România

Introducere

Sistemul serviciilor de sănătate cuprinde ansamblul resurselor umane, materiale, financiare, informaţionale şi simbolice utilizate în combinaţii variabile pentru a produce îngrijiri şi servicii care au ca scop îmbunătăţirea sau menţinerea stării de sănătate. El reprezintă doar un subsistem al sistemului de sănătate, care cuprinde ansamblul elementelor şi relaţiilor care influenţează starea de sănătate a indivizilor şi populaţiilor. Alături de serviciile de sănătate, factorii majori care influenţează starea de sănătate sunt cei comportamentali, de mediu şi biologici.

Sănătatea este unul din factorii foarte importanți care trebuie să asigure desfășurarea vieții și activității pentru fiecare individ, dar și pentru întreaga colectivitate umană. Asigurarea sănătăţii constituie nu numai o problemă de asistență medico-sanitară, ci și o problemă cu un profund caracter social, făcând parte integrantă din ansamblul condițiilor social-economice și de dezvoltare. Nevoia de asistență medico-sanitară este o categorie intermediară de nevoi, care întruneşte atât trăsături ale nevoilor individuale, cât și ale celor colective, categorie denumită cvasi-publică (semipublică). Este vorba de nevoile care pot fi satisfăcute fie pe seama bunurilor private, fie pe seama utilităţilor publice.

Nevoia de asistență medico-sanitară este resimţită de fiecare membru al societăţii încă de când se naşte. Beneficiarii asistentei medico-sanitare sunt, în primul rând, persoanele care apelează la serviciile medico-sanitare acordate în instituţii medico-sanitare. În al doilea rând, de pe urma acţiunilor medico-sanitare creşte speranţa de viaţă la naştere, se diminuează mortalitatea, se vindecă unele maladii, beneficiază, deci, întreaga societate. Acest lucru motivează necesitatea dublării asistentei medico-sanitare cu caracter curativ, cu acțiuni profilactice organizate la scară mondială.

Asigurările de sănătate reprezintă o formă de asigurare prin care se acoperă cheltuielile legate de refacerea stării de sănătate şi se compensează, parţial, lipsa veniturilor pe perioada respectivă.

Se poate afirma că sistemul de asigurare a sănătăţii în România a fost până în 1989 şi câţiva ani după aceea, un sistem caracterizat prin centralism şi limitarea libertăţii de opţiune. Legat deacest aspect, scopurile declarate ale reformei din 1998 au vizat:

- creşterea eficienţei în folosirea resurselor;

- îmbunătăţirea relaţiei medic-pacient;

- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;

- creşterea nivelului de satisfacţie a pacienţilor şi a furnizorilor de servicii medicale.

Sintetizate, principiile care ghidează sistemul de asigurări sociale de sănătate din România implică:

- alegerea liberă a Casei de Asigurări de Sănătate: asiguratul nu este legat de comuna, oraşul sau judeţul în care locuieşte, banii şi informaţiile îl vor urma indiferent de alegerea pe care o face;

- solidaritatea şi subsidiaritatea în colectarea şi utilizarea fondurilor;

- participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

- concurenţa rezultată din libertatea alegerii, medicii care dau dovadă de professionalism fiind avantajaţi, solicitaţi de asigurat;

- acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricărui asigurat;

- confidenţialitatea actului medical.

Funcţiile sistemului asigurărilor sociale de sănătate reunesc: colectarea fondurilor, administrarea şi utilizarea acestora. Necesitatea existenţei unui sistem public de servicii medicale în România nu poate fi, cel puţin deocamdata, pusă la îndoială. Iar contribuţia fiecărei persoane active – direct şi prin intermediul angajatorului - la formarea fondului de asigurări sociale de sănătate este obligatorie.

Serviciile de sănătate din România s-au modificat profund în ultimii 15 ani și continuă să se adapteze la realitățile stării de sănătate a populației. Din anul 1999 funcționează un sistem de asigurări sociale de sănătate, cu venituri din cote de asigurări de sănătate colectate într-un fond unic. Aproximativ 90% din populația rezidentă este asigurată. Resursele Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate sunt administrate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), care este - prin intermediul caselor de sănătate subordonate - unicul achizitor și plătitor al serviciilor medicale de care beneficiază asigurații. CNAS contractează serviciile medicale prevăzute în pachetul de bază cu furnizori specializați; pentru mulți dintre aceștia sistemul de asigurări este singurul sau cel mai mare client. Astfel, CNAS are pârghii pentru a le influența comportamentul și de a-l alinia cu prioritățile de politici publice în sănătate stabilite de Ministerul Sănătății și de Guvern.