Forme și tipuri de protecție a oamenilor împotriva calamităților naturii și accidentelor

1.Introducere

Aparitia asigurarilor este legata de existenta unor evenimente posibile, dar incerte, care ameninta bunurile materiale, precum si integritatea corporala si chiar viata oamenilor, asa cum sunt calamitatile naturale, incendiile, bolile, accidentele.

Ca urmare, oamenii s-au solidarizat pentru a gasi in comun metode de prevenire, dar si de eliminare sau chiar atenuare a consecintelor unor evenimente(riscuri). Desi pe parcursul evolutiei societatii, a stiintei si tehnicii, au aparut mijloace eficiente de prevenire si limitare a consecintelor evenimentelor ce ameninta atat bunurile cat si persoanele, exista inca evenimente ce nu pot fi prevazute, prevenite sau oprite in desfasurarea lor.

Mai mult, insasi evolutia societatii a produs noi evenimente generatoare de pagube semnificative ca marime, datorate, de exemplu, aparitiei marilor aglomerari urbane, intensificarii transporturilor rutiere si aeriene, concentrarii pe spatii restranse a unor instalatii si utilaje de mare valoare, etc.

In adoptarea unor masuri de protectie pentru acoperirea pagubelor materiale sau pentru asigurarea unor conditii de viata decente persoanelor care si-au pierdut capacitatea de munca, s-au conturat doua cai, care au aparut inca din antichitate si coexista si in prezent: solidaritatea si asigurarea.

In conditiile in care diferite evenimente ameninta intreaga colectivitate, dar nu se produc efectiv decat asupra unor bunuri sau a unor membri ai colectivitatii, solidaritatea are in vedere acoperirea de catre colectivitate a pagubelor suferite de catre unii membri, dupa producerea lor. In acest caz functioneaza principiul reciprocitatii, in sensul ca o persoana, ajutand sinistratii, poate spera la o contributie asemanatoare din partea celorlalti membri ai societatii.

Spre deosebire de aceasta, asigurarea are in vedere constituirea prealabila, prin contributia membrilor colectivitatii, a unui fond destinat sa acopere pagubele viitoare ale persoanelor afectate de producerea riscurilor.

In prezent, perceptia riscurilor pe care societatea trebuie sa le infrunte s-a transformat profund. O serie de riscuri apar mai intai ca fiind insesizabile sau foarte greu perceptibile, asa cum a fost cazul riscului de poluare, cel al encefalopatiei spongiforme a bovinelor, al sangelui contaminat, al efectelor nefaste ale folosirii azbestului. Ca reactie la asemenea fenomene, lumea contemporana a evoluat, de la una a prevenirii catre o lume a prevenirii si precautiei cu un accent din ce in ce mai mare pe componenta de precautie.

Intre cele doua notiuni exista diferentieri importante.Prevenirea consta in a anticipa si a lua masuri pentru a evita un risc sau, cel putin, pentru a diminua efectele producerii acestuia. Prevenirea presupune, deci, cunoasterea riscului. In schimb precautia, cuvant a carui origine provine din limba latina, insemnand “ a fi in garda”, are in vedere o amenintare subiectiva, difuza. Daca prevenirea se refera la un pericol real, constatat si cunoscut pe baze statistice, precautia se manifesta in conditiile unei stari de incertitudine privind pericolul.

2.Forme si fonduri de protectie contra riscurilor

In orice societate exista 2 categorii de cauze generatoare de pagube:

- cauze independente de vointa oamenilor care au un caracter obiectiv, cum sunt fortele naturii care nu pot fi controlate de om (cutremure, uragane, incendii, trăsnete, furtuna, grindina, deces etc.)

- cauze legate de comportamentul oamenilor, care au un caracter subiectiv cum ar fi caracteristicile de comportament (neglijenta, imprudenta, nervozitatea etc.), care conduc la accidente, invaliditate, intoxicatii etc.

Pentru preintampinarea evenimentelor generatoare de pagube denumite riscuri, oamenii apeleaza la mai multe cai sau forme de protectie

Cea mai raspandita forma de protectie este aceea prin care oamenii întreprind o serie de masuri de ocrotire gospodareasca a bunurilor materiale si sanatatii lor. Astfel se cauta evitarea riscului sau prevenirea lui prin anumite masuri care sa impiedice producerea lui cum ar fi masuri de indiguire sau regularizare a unor cursuri de apa, masuri de reducere a surselor de poluare a mediului inconjurator, construirea de locuinte solide, aplicarea unor tratamente profilactice pentru oameni si animale etc.

Oricat de eficiente ar fi aceste masuri, ele au numai capacitatea de a limita frecventa riscurilor si a proportiilor pagubelor, de aceea trebuie create anumite rezerve materiale si banesti in vederea acoperirii eventualelor pagube.

Doarece momentul producerii unor calamitati naturale sau accidente nu este dinainte cunoscut, este necesar sa existe la dispozitia societatii anumite fonduri cu caracter de rezerva, prin care sa poata fi acoperite pagubele provocate de acestea.

Sub denumirea generica de rezerve sunt cuprinse de fapt mai multe categorii de fonduri, care reflecta forme diferite de protectie :

• Fonduri financiare de rezerva descentralizate, rezultat al autoasigurarii, ca forma de protectie;

• Fondul de rezerva si/sau asigurare, constituite prin asa-numita metoda bugetara;

• Fondurile de asigurare, formate prin intermediul asigurarii, ca forma de protectie.

Fondurile financiare de rezerva descentralizate pot fi constituite la nivelul intreprinderilor, ca rezerve destinate in mod distinct prevenirii si limitarii consecintelor calamitatilor naturale sau accidentelor. Desi presupune anumite avantaje( acoperirea imediata a pagubelor), practicarea autoasigurarii are si dezavantaje evidente. Astfel, prin aceasta metoda nu este posibila decat o acoperire partiala a pagubelor, deoarece constituirea unui fond de autoprotectie la un nivel egal cu patrimoniul intreprinderii este dificil de realizat si ar reprezenta o mobilizare de fonduri care ar influenta negativ activitatea intreprinderii si desfasurarea reproductiei sociale, etc. Ca urmare, autoasigurarea este utilizata in conditiile minimizarii costului global al riscului.