Frauda în Asigurări

1.1 Noţiuni generale

Frauda, noua modă în asigurări, aşa cum este numită de unii datorită amplorii deosebite din ultimii 10 ani, este definită în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române drept ″actul de rea credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma atingerii drepturilor altora.″

Conceptul de fraudă prezintă însă o amplă semnificaţie, putând îmbrăca mai multe forme, făcându-şi simţită prezenţa în toate aspectele vieţii economice şi sociale ale unei ţări. Frauda este evidenţiată teoretic pentru prima dată în secolul XIV ca înşelăciune specifică făcută intenţionat cu scopul de a induce în eroare o altă persoană, pentru a primi foloase necuvenite şi a o determina pe aceasta să renunţe la un drept legal.

Literatura de specialitate defineşte asocierea frauduloasă ca efort de cooperare între angajaţi pentru a deposeda o întreprindere de mijloace băneşti, stocuri sau alte active.

Frauda în domeniul asigurărilor cuprinde totalitatea infracţiunilor săvârşite într-o anumită peioadă determinată în sistemul de asigurări, pe teritoriul naţional. Ea poate fi înţeleasă ca denaturarea voită a faptelor de către asigurat în cazul despăgubirii pentru acoperirea pagubelor suferite. Frauda în asigurări se referă la mărirea intenţionată şi artificială a pretenţiilor de asigurare şi pretenţia la cereri de despăgubire în urma unor pierderi ce nu au avut loc sau care au fost înscenate.

Frauda în general, precum şi frauda în asigurări, poate fi structurată în trei categorii: fraudă legală, fraudă reală şi frauda aparentă. Frauda legală este formată din totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunţat hotărâri de condamnare rămase definitive.Frauda reală reprezintă totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată. Frauda aparentă este formată din totalitatea infracţiunilor din sistemul de asigurări semnalate sistemului justiţiei penale şi înregistrate ca atare.

Diferenţa existentă între fraudab reală şi cea aparentă este denumită ″cifra neagră a fraudei″ şi rprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute organelor din sistemul justiţiei penale.

Există o serie de fapte care conduc la comiterea fraudei, dintre acestea amintim: declararea de lucruri neadevărate în momentul încheierii contractelor, prezentarea unor date false cu privire la riscul asigurat, acordarea de despăgubiri necuvenite, întocmirea unor devize de reparaţii neconforme cu realitatea, falsul, uzul de fals şi abuzul în seviciu atunci când este implicat şi un angajat al firmei de asigurare sau organul de constatare.

Caracteristicile oricărui tip de fraudă se referă la : presiune, raţionare şi oporunitate. În primul rând, dorinţa de a obţine un câştig necuvenit reprezintă un factor de presiune asupra persoanei în cauză ; raţionarea se referă la capacitatea fiecărui infractor de a realiza că un asemenea comportament este acceptabil, şi nu în ultimul rând, oportunitatea reprezintă acel sistem care permite realizarea actului fraudulos.

Frauda a devenit în ultimii ani o adevărată problemă la nivel internaţional.Unii concep frauda drept un mod de a obţine un trai mai bun şi astfel, în timp, exemplul lor este urmat de alte persoane care împărtăşesc aceeaşi doriţă de viaţă mai bună, neţinând însă cont de mijloace.

Există motive întemeiate care ne arată că acest mod de acţionare fraudulos este demn de luat în seamă, şi acest fapt este susţinut şi de statistici. Astfel:

- 25% din accidentele sau îmbolnăvirile acoperite de o poliţă în Canada sunt inventate sau exagerate;

- 30% din totalul despăgubirilor plătite în SUA sunt fraude, sumele ridicându-se la valori de 2 bilioane dolari;

- 15 miliarde dolari sunt pierduţi anual de companiile din SUA, ca urmare a fraudelor realizate pe baza asigurărilor de sănătate pentru călătorie;

- 10% din totalul daunelor plătite pentru asigurările de bunuri în Europa sunt muşamalizate;

- 25% din reclamaţiile de daună din Marea Britanie sunt afectate de fraudă.

În România, până la 7% din despăgubirile plătite de firmele de asigurări (aprox.10 milioane euro anual) sunt cazuri de fraudă şi procentul este în creştere.

1.2 Factori favorizatori fraudei în asigurări

Din multitudinea de factori care favorizează fenomenul de fraudă la nivel general, dar şi al fraudei în asigurări, amintim:

a. factori de natură economică;

b. situaţia economică, formele de organizare şi reglementare juridică a societăţilor comerciale;

c. mediul afacerilor, opinia publică, mediul juridic, etc.;

d. factori juridici;

e. factori psihosociali;

f. insuficienţa fondurilor şi a controalelor interne şi externe.