Impactul impozitării proporționale cu o cotă unică a veniturilor persoanelor fizice și juridice din România

1. Prezentare generala

Pentru buna desfăşurare a oricărei activităţi, la nivel macro şi microeconomic, sunt necesare o serie de resurse materiale, umane, informaţionale şi financiare. Resursele financiare sunt reprezentate de totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării unor obiective economice, social–culturale sau de altă natură.

Resursele financiare ale societăţii sau ale naţiunii cuprind ansamblul resurselor financiare ale autorităţilor şi instituţiilor publice, resursele întreprinderilor publice şi private, resursele organismelor fără scop lucrativ, precum şi resursele populaţiei.

Constituirea resurselor financiare publice se face pe seama impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi veniturilor nefiscale prelevate de la persoanele juridice şi fizice.

Actualul sistem de impozite şi taxe din România nu a apărut pe un teren gol, ci ca urmare a unor sisteme mai vechi de impozitare, care s-au stabilit pe măsura evoluţiei economico–sociale şi care a funcţionat cu efecte mai mult sau mai puţin favorabile, în condiţiile concrete ale fiecărei etape de dezvoltare.

Impozitele au apărut încă din antichitate şi se presupune că au apărut în evoluţia societăţii omeneşti în cadrul primelor formaţiuni statale fiind determinate de necesitatea întreţinerii materiale a celor ce exercitau forţa publică, îndeplinind atribuţiile autoritare de conducere a statelor.

Date despre impozitele şi cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria statelor antice, grec şi roman. In statul antic grec principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi alte bunuri. Se mai percepeau impozite asupra veniturilor meseriaşilor, taxele pentru reaşezarea produselor în piaţa produselor agricole, precum şi impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi perceput în timp de război.

Impozitele au fost concepute diferit, fiind influenţate în mod deosebit de dezvoltarea economico–socială şi de cheltuielile publice acceptate de fiecare stat.

1.1 Continutul si rolul impozitului

Impozitul este o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărei apariţie este legară de existenţa statului şi a banilor. Acestea sunt cele mai importante resurse financiare ale statului şi cele mai veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice.

Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

Un prim rol al impozitelor este cel amintit mai sus,acela că prin intermediul lor, statul îşi procură resursele financiare necesare pentru acoperirea unei părţi a cheltuielolor legate de îndeplinirea atribuţiilor şi funcţiilor sale în vederea satisfacerii intereselor generale ale membrilor societăţii.

Un alt rol important al impozitelor este cel economic, întrucât prin modul în care este construită fiscalitatea, aceasta poate favoriza sau stopa dezvoltarea economică a ţării respective. In acest sens, impozitetele pot fi folosite ca pârghii de politica economica, prin intermediul carora se pot stimula sau frâna anumite activitati, zone (regiuni), consumul anumitor marfuri si/sau servicii, relatiile comerciale cu exteriorul în ansamblu sau cu anumite tari.

Al treilea rol important este cel social,deoarece prin intermediul lor are loc o redistribuire importantă a sarcinilor fiscale între diferite grupuri şi pături sociale, între personae fizice şi juridice, favorizând pe cei cu venituri mai mici şi amputând financiar pe cei cu venituri mai mari prin sistemul veniturilor neimpozabile şi al progresivităţii cotelor de impozite.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă prin utilizarea lor ca instrument al redistribuirii unei părţi importante a PIB. Această redistribuire apare în procesul mobilizării la buget a impozitelor directe şi indirecte şi are influenţă mai mult sau mai puţin intensă asupra comportamentului economic al diverselor categorii de contribuabili. Totodată, efectele impozitelor se restrâng şi în domeniul democratic a întreţinerii sănătăţii, şi în ultimă instanţă al asigurării unui nivel de trai rezonabil pentru populaţia aflată în nevoie.

Efectul major al impozitelor pe plan social,îl reprezintă, în ultima instanţă, creşterea presiunii fiscale, globale, în majoritetea ţărilor cu economie de piaţă, concurenţială şi consolidată.

Caracteristici ale impozitului:

- este o prelevare silită, cu caracter obligatoriu, care se efectuează în numele suveranităţii statului;

- nu presupune o prestaţie directă si imediata din partea statului. Prin aceasta impozitele se deosebesc de taxe, în cazul cărora există un raport de serviciu direct. Desigur, impozitele presupun realizarea unor contraservicii publice (apărare naţională, securitate şi ordine publică, asistenţă socială,etc.) dar acestea nu sunt percepute uşor de oricare dintre contribuabili. Aceste servicii publice există şi se manifestă pentru întreaga comunitate umană a fiecărei ţări;

- prelevările cu titlu de impozit sunt nerestituibile, astfel că niciunul dintre contribuabili nu poate pretinde o piaţă directă din partea statului, pe baza impozitelor suportate.