Incidența Asigurărilor asupra Economiei

În literatura de specialitate, noţiunea de asigurare este destul de bine precizată, dar o definiţie a asigurării unanim acceptată nu s-a dat încă.Astfel asigurarea ca si definiţie este prezentată în mod diferit de cadre didactice din România.

Definiţia dată asigurării de profesorii universitari Iulian Văcărel şi Florian Bercea de la A.S.E. este : asigurarea acţionează in stransa legătură cu existenţa unor riscuri comune a căror producere poate provoca pagube importante economiei naţionale si populaţiei.Existenţa riscurilor comune determină la rândul ei formarea comunităţii de risc – compusă din persoane fizice şi juridice – care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituţii specializate în vederea constituirii fondului de asigurare .

Domnul profesor universitar Gheorghe D. Bistriceanu consideră că asigurarea este un sistem de relaţii economico – sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorât din acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe economico – financiare, probabile, imprevizibile .

Conform altui dicţionar de asigurări , asigurarea este un sistem de transfer de risc, cât şi o combinaţie a riscurilor . Prin combinarea unui număr mare de unităţi de expunere într-un grup, asigurătorul poate estima probabilitatea de dauna legată de evenimentele nesigure , cu un grad rezonabil de exactitate pentru un grup ca întreg, împărţind astfel dauna în mod egal la tot grupul. Gradul de incertitudine pentru grup este redus, însă simpla combinare a unor persoane intr-un grup nu modifică în nici un fel incertitudinea pentru o persoană. Prin cunoştinţe despre probabilitatea de producere a daunei pentru grup, asigurătorul poate oferi fiecărei persoane oportunitatea de transfer de risc. O persoană işi poate transfera riscul unei posibile daune mari către asigurător prin plata unei primr, transformând astfel incertitudinea unei posibile daune mari intr-o certitudine a unui cost anual mai redus, dar fix.

Conform Legii nr. 32/10 aprilie 2000 : asigurarea este operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate.

Literatura de specialitate occidentală gravitează in jurul conceptului de asigurare insistând, după caz, ori asupra elementelor juridice, ori asupra altor elemente specifice pieţelor de asigurări din ţările respective.

Literatura franceză desemnează rolul asigurătorului ca subscriitor de riscuri, după ce acestea au fost selecţionate şi evaluate. Asigurabilitatea este deci relativă depinzând de fiecare societate de asigurare în parte.

Astfel, domnul Gerard de la Martiniere, preşedintele Federaţiei franceze de asigurări, insistă asupra conceptului de societate de risc în strânsă legătură cu riscurile naturale si speculative, ce caracterizează societăţile dezvoltate contemporane. Termenul a fost promovat pentru prima dată de către un profesor d sociologie german, Ulrich Beck in 1986, care preciza importanţa pe care o prezintă riscurile în economiile de piaţă dezvoltate. Acesta insistă asupra noilor riscuri ce afectează societatea în ansamblul ei, ca de exemplu riscurile tehnologice : catastrofa nucleară de la Three Miles Island- S.U.A. ; Cernobâl – U.R.S.S, accidente la platforme de foraj maritim, incendii la rafinării, riscuri sociale, sanitare, alimentare, riscul de terorism, demografic.

Problemele asigurării sunt abordate, după caz, sub aspect juridic, economic sau financiar. Abordarea juridică este frecventă şi justificată, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă juridică, iar această formă este cea dintâi sesizabilă.

O asemenea formă i-o conferă contractul, care constituie "legea părţilor", precum şi legea propriu-zisă, care emană de la puterea legislativă. Contractul de asigurare şi legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări, se completează reciproc. În Codul civil român, definiţia dată contractului de asigurare a suferit îmbunătăţiri succesive. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 49 din reglementarea adoptată 930, "prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc" .

Potrivit dispoziţiilor art.57 din reglementarea adoptată în 1971, "Prin contractul asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administraţiei Asigurărilor Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii unui anume eveniment, obligându-za, la producerea evenimentului, să plătească asiguratului sau unei terţe persoane, denumită beneficiar, o indemnizaţie - despăgubire sau sumă asigurată limitele convenite".

Contractul de asigurări prezintă anumite trăsături caracteristice :

- este un contract consensual, adică se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor

- este un contract sinalagmatic : părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente

- este aleatoriu : la încheierea acestuia părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract

- are titlu oneros : fiecare parte urmăreşte să obţină un folos, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce – si asumă

- este succesiv : se eşalonează în timp

- este un contract de adeziune : deşi este redactat şi imprimat de asigurător, la el a aderat asiguratul

- este un contract de bună credinţă : presupune ca executarea sacestuia să se facă cu bună credinţă de către părţi

Existenţa asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse băneşti destinat indemnizării pagubelor provocate de anumite fenomene (evenimente).

Fondul de asigurare, la care ne referim, îmbracă în mod necesar formă bănească. Practica unor organizaţii de asigurare din străinătate de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin prestaţii în natură (acordarea de asistenţă medicală cazul asigurării de boală sau de accidente, organizarea funeraliilor, în ca asigurării de deces ş.a.) nu infirmă această teză. Şi în aceste cazuri, fondul asigurare se constituie în expresie bănească, dar în loc ca indemnizaţia asigurare să fie achitată în numerar asiguratului sau unui terţ, ea se foloseşte organizaţia de asigurare pentru suportarea cheltuielilor aferente prestaţiei în natură la care s-a angajat prin contract.

Constituirea în natură a fondului de asigurare nu este de conceput, deoarece ar ridica probleme complexe, legate de stabilirea structurii materiale a acestuia corespunzător nevoilor refacerii bunurilor asigurate, distruse sau avariate, crearea unor depozite pentru păstrarea materialelor, de evitarea pierderilor inerente manipulărilor şi conservării îndelungate a acestora.

Asigurarea oferă, aşadar, avantajul că membrii comunităţii, afectaţi de ducerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizaţie (despăgubire) de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuţiei acestora la fondul respectiv. Acest lucru este posibil în virtutea faptului că paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte între membrii comunităţii de risc după principiul mutualităţii, adică la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar acesta se repartizează numai acelor asiguraţi care au suferit prejudicii de pe urma producerii riscului asigurat. În principiu, împărţirea riscului trebuie să se facă între membrii aceleiaşi comunităţi de risc, ceea ce înseamnă că la fiecare risc (sau complex de riscuri), pentru care se încheie asigurarea, este necesar ca primele să acopere integral cheltuielile cu plata despăgubirilor (sau a sumelor asigurate), urmărindu-se echilibrarea rezultatelor financiare nu numai pe total societate, respectiv organizaţie mutuală de asigurare, dar şi pe fiecare tip de asigurare.