Indemnizații și ajutoarele de asigurări sociale

Indemnizaţiile şi ajutoarele de asigurări sociale

Indemnizaţiile şi ajutoarele constituie o altă formă de ocrotire a cetăţenilor. Prin asigurările

sociale de stat se acordă următoarele indemnizaţii şi ajutoare: indemnizaţii pentru prevenirea

îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii; indemnizaţii în caz de pierdere temporară a

capacităţii de muncă; indemnizaţii în caz de maternitate; indemnizaţia pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani; ajutorul de şomaj, ajutorul de integrare profesională etc.

1. Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii

Indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii au ca scop să

contribuie la refacerea şi întărirea sănătăţii acestora şi să permită luarea de măsuri la locul de muncă

pentru preîntâmpinarea îmbolnăvirilor şi accidentelor.

În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii

beneficiază din bugetul asigurărilor sociale de stat de următoarele categorii de indemnizaţii:

● indemnizaţia pentru trecerea temporară la alt loc de muncă. Datorită unui

accident la locul de muncă sau a unor boli profesionale salariaţii pot fi trecuţi pe o

anumită perioadă sau chiar definitiv la alt loc de muncă. Indemnizaţia se acordă doar

în condiţiile în care există o diferenţă de venit salarial în defavoarea angajatului,

respectiv dacă la noul loc de muncă acesta are un venit de natură salarială mai mic

decât media veniturilor din ultimele şase luni, care au constituit baza de calcul a

contribuţiei de asigurări sociale pe lunile respective;

● indemnizaţiile pentru reducerea timpului de muncă se acordă la propunerea

medicului de familie şi a medicului expert al asigurărilor sociale pentru cel mult 90

de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape. Cuantumul lunar al

acestei indemnizaţii se calculează ca cel pentru indemnizaţia pentru trecerea

temporară la alt loc de muncă.

● indemnizaţia pentru carantină se acordă atât personalului angajat cu carte de

muncă pe o perioadă nelimitată precum şi celor temporar angajaţi, indiferent de

vechimea în muncă în condiţiile în care sunt opriţi de către organele medico-sanitare

din cauza unei boli contagioase ivite la locul de muncă. Carantina este o măsură de

ocrotire a sănătăţii populaţiei şi prin instituirea ei se urmăreşte prevenirea extinderii

epidemiilor. Cuantumul lunar al indemnizaţiei reprezintă 75% din baza de calcul

determinată ca medie a veniturilor pe şase luni şi pentru care s-au plătit contribuţiile

angajatului şi ale angajatorului la asigurările sociale.

●ajutoare pentru procurarea de proteze si alte produse ortopedice care nu sunt suportate de asigurarile sociale de sanatate, potrivit legii, de la asigurările sociale de sănătate sunt acordate pensionarilor şi asiguraţilor din sistemul public.; reabilitarea profesionala

Aceste indemnizaţii au ca scop să asigure existenţa angajaţilor, să contribuie la refacerea şi

întărirea sănătăţii acestora şi să permită luarea unor măsuri la locul de muncă pentru prevenirea

îmbolnăvirilor şi accidentelor.

Salariaţii cu contracte de muncă pe durată nedeterminată trimişi în timpul concediului lor de

odihnă pentru tratament în staţiunile balneoclimaterice, beneficiază de indemnizaţii care se acordă

pentru zilele de tratament balnear ce depăşesc durata concediului de odihnă, la care se adaugă două,

trei zile pentru transport şi readaptarea la condiţiile de viaţă de la locul de muncă şi de la domiciliu,

după venirea din staţiune. Angajaţii care sunt în incapacitate temporară de muncă şi sunt trimişi la

tratament balneoclimateric de organele medicale competente primesc o indemnizaţie pe toată durata

tratamentului. Cuantumul indemnizaţiei pentru trimiterea la tratament balnear reprezintă de la 50%

până la 85% din salariul tarifar şi din sporurile legale.

2. Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă.

Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă constituie o formă de

protecţie socială concretizată în suma de bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată

perioada în care salariaţii permanenţi, temporari sau sezonieri aflaţi în perioada de probă, îşi pierd

temporar capacitatea de muncă, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de muncă, a

unui accident în afară de muncă sau a unei boli obişnuite, precum şi pe toată durata convalescenţei,

până la însănătoşire sau pensionare. Deci, indemnizaţia se acordă salariaţilor cu contracte de muncă

încheiate pe durată determinată sau nedeterminată. Asiguraţii beneficiază de concediu medical şi de

indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă dacă dovedesc incapacitatea temporară de

muncă printr-un certificat medical eliberat de către medicii asigurărilor sociale de stat. Acordarea

acestor indemnizaţii necesită un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni

anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical.

Beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleaşi condiţii ca

şi ceilalţi asiguraţi, pensionarii care realizează venituri dintr-o activitate profesională pentru care se

calculează şi se plăteşte contribuţia de asigurări sociale.

Concediul medical în caz de boală sau accident se acordă salariaţilor, inclusiv persoanelor

aflate în perioada de probă, indiferent de durata determinată sau nedeterminată a contractului de

muncă, în caz de incapacitate temporară de muncă provocată de boală sau de accident. Totuşi,

salariaţii încadraţi cu contract de muncă pe durată determinată trebuie să aibă o vechime în muncă

de minimum 4 luni în ultimele 12 luni sau de 10 luni în ultimii doi ani premergători acordării

concediului medical. Când concediul medical depăşeşte 6 luni, el poate fi prelungit de Ministerul

Sănătăţii cu cel mult 90 de zile. În cazul în care nici după expirarea acestei perioade de timp

asiguratul nu-şi reface capacitatea de muncă, se avizează pensionarea de invaliditate.

Indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă din cauza unei boli sau a

unui accident. Această indemnizaţie constituie o formă de protecţie socială concretizată în suma de

bani ce se acordă prin asigurările sociale de stat pe toată perioada de timp în care salariaţii

permanenţi, temporari sau sezonieri îşi pierd temporar capacitatea de muncă, datorită unei boli

profesionale sau accident de muncă, a unui accident în afară de muncă sau boală obişnuită, precum

şi pe toată durata convalescenţei până la însănătoşire sau pensionare. Aceste indemnizaţii se suportă

din prima zi de incapacitate temporară de muncă şi până la data încetării acesteia sau pensionării

numai din fondurile unităţii în care salariatul îşi desfăşoară activitatea. Dacă unitatea economică îşi

încheie activitatea, indemnizaţiile respective se suportă din asigurările sociale de stat.

Condiţia de acordare a indemnizaţia în caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă este

ca asiguratul să fi realizat cel puţin 6 luni de plată a contribuţiei de asigurări sociale în ultimele 12

luni anterioare primei zile de concediu medical înscrisă în certificatul de concediu medical.

Indemnizaţia se acordă fără condiţii de stagiu de cotizare, în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, a tuberculozei şi a bolilor infecto-contagioase din grupa A.