Limitele Asigurabilitatii Riscurilor - Riscurile Asigurate si Riscurile Excluse

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Limitele Asigurabilitatii Riscurilor - Riscurile Asigurate si Riscurile Excluse.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 11 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Carmen Sandu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Asigurari

Cuprins

I. Limitele asigurabilitătii riscurilor.
I.1.1. RiscuL.
I.1.2. Riscuri asigurate.
I.1.3. Riscurile excluse.
Bibliografia.

Extras din document

I.Limitele asigurabilităţii riscurilor

Unele riscuri sunt acceptate de societăţile de asigurare şi pot fi cuprinse în contractul de asigurare, altele sunt considerate neasigurabile. Pentru acestea din urma, asigurătorii nu încheie contracte, sau în cazul unor contracte multirisc, fac menţiunea expresă a excluderii lor din asigurare.

Limitele asigurabilităţii riscurilor au fost definite drept „frontierele economice, psihologice şi fizice ale asigurării”.

Principalele cauze pentru care unele riscuri nu sunt asigurabile, iar altele sunt acoperite prin intermediul unor mecanisme publice (asigurări sociale, indemnizarea pe baze publice a riscurilor catastrofice) sunt: antiselecţia, riscul moral, mărimea daunelor, probabilitatea foarte mică sau prea mare de producere.

În literatura de specialitate, s-a apreciat că asigurabilitatea unui risc depinde de un număr de caracteristici obiective. După unii autori, pentru ca un risc să fie asigurabil, el trebuie să aibă un caracter aleator, iar alţi autori adaugă ca riscul trebuie să poată fi supus observării statistice şi să nu aibă o probabilitate de realizare prea ridicată.

Studierea atentă a asigurabilităţii riscurilor conduce la concluzia că, pentru a fi asigurabil, un risc trebuie să îndeplinească un număr mai mare de condiţii.

1. Riscul trebuie să aibă un caracter aleator, motiv pentru care un eveniment sigur (maladia incurabilă) sau unul deja produs nu se asigură.

2. Asigurabilitatea riscului depinde şi de mărimea daunelor posibile antrenate de producerea lui (dauna potenţială maximă). Dacă aceasta depăşeşte capacitatea de acoperire a pieţei, riscul devine inasigurabil, cel puţin în condiţiile obişnuite ale transferului riscului, prin asigurare directă, coasigurare şi reasigurare.

3. Pentru decizia de a prelua sau nu în asigurare un risc, este importantă şi mărimea daunei medii pe sinistru. Din punct de vedere al asigurătorului, trebuie evitate riscurile ce produc pagube medii foarte importante care ridică şi ele problema capacităţii de acoperire. De asemenea, se exclud din asigurare riscurile neimportante – şi cu prime foarte mici – pentru care preluarea în asigurare antrenează costuri ce nu pot fi acoperite din prime. În mod asemănător, nu sunt considerate asigurabile, riscurile cu frecvenţă foarte mică de producere, pentru care legea numerelor mari nu funcţionează.

4. Nivelul primei este şi el un criteriu de asigurabilitate al riscului. Prima tarifară se stabileşte pe baza primei pure, rezultată din calculele actuariale, dar trebuie să fie adaptată şi la capacitatea contributivă a asiguraţilor. Dacă prima tarifară este mult peste cea pură, datorită unor adaosuri de primă foarte mari, nu se va realiza raportul optim între cererea şi oferta de asigurare şi riscul va deveni neasigurabil.

5. Natura endogenă sau exogenă a riscului determină, de asemenea, asigurabilitatea sa. Dacă riscul este exogen, adică cel supus riscului nu poate influenţa nici frecvenţa, nici volumul daunelor, el este mai uşor acceptat în asigurare decât riscul endogen, a cărui manifestare depinde de comportamentul asiguratului.

6. Asigurabilitatea, la un moment dat, a unui risc depinde şi de existenţa şi stabilitatea unui cadru de reglementări legislative, fiscale sau de jurisprudenţă.

Unele riscuri nu sunt asigurate sau sunt asigurate în limite foarte restrânse, deoarece mediul reglementar este ambiguu, ceea ce face interpretabile clauzele contractuale, în funcţie de interesele asiguratului sau ale asigurătorului.

Astfel influenţează, de exemplu, cadrul reglementar inexistent sau imprecis asigurabilitatea riscului de dezvoltare, menţionat anterior.

Într-o altă abordare, mai pragmatică, un risc este asigurabil dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

- paguba (prejudiciul) trebuie să fie determinată sau determinabilă;

- paguba trebuie să fie accidentală;

- posibilitatea riscului trebuie să fie calculabilă de către asigurători;

- manifestarea riscului să permită aplicarea legii numerelor mari;

- paguba trebuie să fie suficient de mare pentru a crea dificultăţi de natură economică;

- paguba nu trebuie să fie de natură catastrofică.

Asigurabilitatea nu are însă limite absolute. Graniţa dintre riscurile asigurabile şi neasigurabile depinde nu numai de considerente tehnice sau financiare, ci şi de altele, de ordin moral sau social. Numeroase riscuri, altădată excluse de la asigurare, sunt, în prezent, asigurate, unele chiar obligatoriu. În schimb, altele, asigurabile din punct de vedere tehnic, sunt excluse din contractele de asigurare. În primul caz, este vorba de riscuri care nu sunt asigurate în mod spontan, dar a căror asigurare a fost impusă de puterea publică, pentru a satisface interese generale. Au apărut astfel, în multe ţări, asigurări obligatorii de răspundere civilă ale medicilor, farmaciştilor, vânătorilor etc. În a doua situaţie, se urmăreşte ca asigurarea să nu fie utilizată în scopuri contrare exigenţelor moralei sociale. Astfel, este interzisă asigurarea consecinţelor penale ale activităţii delictuoase, chiar şi a celor rezultând din simple contravenţii provocate de imprudenţă sau neglijenţă.

Pe de altă parte, este unanim acceptat că un risc este asigurabil când este supus legii numerelor mari şi poate fi studiat statistic, dar, în practică, există numeroase exemple (asigurările spaţiale, cele ale altor riscuri noi) care contravin acestei condiţii.Un risc este deci asigurabil când o societate de asigurare şi un solicitant de asigurare acceptă să semneze respectivul contract. Acceptarea sau nu a unui risc depinde, în final, de nivelul primei pe care asigurătorul o pretinde, iar asiguratul potenţial acceptă sau nu să o plătească.

Faptul că totuşi unele riscuri nu sunt asigurabile, sau sunt asigurabile în condiţii tarifare speciale are la bază o serie de cauze majore.

Una dintre acestea este existenţa riscului moral, care, aşa cum s-a arătat, determină o creştere substanţială a primei, ceea ce poate face asigurarea neatractivă. De aceea, nu se încheie asigurări contra eşecului şcolar sau a riscului de performanţe slabe ale unui manager.

Un alt motiv pentru care unele riscuri nu sunt asigurabile, este imposibilitatea de a comensura pierderea suferită. De aceea, nu se asigură lipsa fericirii conjugale sau a satisfacţiei profesionale.

În al treilea rând, asigurabilitatea este puternic influenţată de existenţa fenomenului de antiselecţie. Unii asiguraţi dispun de o informaţie privată asupra riscului – de exemplu, o stare proastă a sănătăţii, cu care antrenează un risc de deces mai mare decât media – şi vor încheia asigurări de viaţă. Va rezulta o creştere a sinistralităţii, care determină o creştere a primelor, astfel încât asiguraţii cu o sănătate bună nu se vor mai asigura, ceea ce creşte din nou volumul indemnizaţiilor plătite etc. şi, în final, asigurătorii vor da faliment sau se vor retrage de pe piaţă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Limitele Asigurabilitatii Riscurilor - Riscurile Asigurate si Riscurile Excluse.doc