Măsuri de ieșire din criză și politica privind asigurările sociale

Introducere

Economia globală a intrat în anul 2008 în cea mai mare criză economică după marea recesiune din anul 1930, care a afectat atât ţările dezvoltate, cât şi ţările emergente, demonstrând gradul de interdependenţă a economiilor lumii.

În rapoartele sale, înainte de iulie 2007, FMI sublinia necesitatea corectării timpurii şi ordonate a dezechilibrelor globale pentru a se evita o criză. Astfel, iniţierea de reforme pentru corectarea deficitelor publice din SUA, atenuarea surplusului de economii şi flexibilizarea ratelor de schimb în economiile asiatice, stimularea creşterii economice în zona euro, reducerea excesului de cerere internă în economiile emergente, printre care şi România, care contribuia la deteriorarea deficitului de cont curent, necesitau o acţiune globală coordonată care să reducă dezechilibrele, dar neapărând în timp util, a determinat ca piaţa să declanşeze corecţii şi astfel a apărut criza.

Începând cu ultimul trimestru al anului 2008 criza s-a propagat şi în România în contextul în care economia ţării noastre a înregistrat o creştere nesustenabilă (7,3% în anul 2008) care a alimentat un deficit de cont curent excesiv de circa 11,6% din PIB în anul 2008. Ca şi în alte ţări, gestionarea boomului economic s-a dovedit a fi dificilă, politica fiscală a alimentat dezechilibrele prin cheltuirea veniturilor aferente creşterii suplimentare, ceea ce a condus la deficite fiscale mai mari.

Criza financiară a pus în faţa guvernelor o serie de provocări, dintre care cele mai importante:

- o nouă abordare a politicilor fiscal bugetare de către guverne;

- un răspuns global coordonat al autorităţilor din ţările afectate;

- necesitatea recunoaşterii îmbunătăţirii serviciilor publice şi reforma acestora, nevoia de a face mai mult cu mai puţine resurse.

Efectele crizei asupra sistemului asigurărilor sociale

Bugetul asigurărilor sociale de stat a fost, de asemenea, afectat de criză, fiecare an aducând un nou deficit record, raportat la ultimii 7 ani. Începând cu anul 2008, deficitul din acest buget a avut o creştere exponenţială, de până la 2.000 milioane lei în 2008 şi în jur de 6.500 milioane lei în noiembrie 2009. Execuţia bugetară a bugetului asigurărilor sociale a avut un deficit care a crescut de la 400 milioane lei în ianuarie 2009 la 2,5 miliarde lei în luna august 2009 (valori cumulate de la începutul anului), iar în noiembrie 2009 s-a transformat în excedent bugetar în jurul valorii de 796 milioane lei. În anul 2010, contextul macroeconomic s-a schimbat în mod dramatic şi finanţele publice au fost din ce în ce mai puţin capabile să poată face faţă deficitelor. Valorile cumulate de deficit pentru bugetul asigurărilor sociale au crescut de la 1,7 miliarde lei, în februarie 2010, la 2,6 miliarde lei martie 2010 (valori cumulate).

În ceea ce priveşte rata şomajului, ca urmare a efectelor crizei, aceasta a cunoscut cea mai rapidă creştere din ultimii ani, ajungând de la 3,7%, cât era la începutul crizei, până la un maxim de 8,4 % în primele luni ale anului 2010. Diferenţiat pe nivelul de instruire, categoria cu cea mai rapidă creştere este cea a absolvenţilor de studii superioare, numărul şomerilor crescând de la 9.552 la începutul crizei în iunie 2008 la aproape 52.000 în noiembrie 2010, adică cu aproape 554%. Pe de altă parte categoria cu cea mai lentă creştere a ratei şomajului este cea a absolvenţilor de studii primare, gimnaziale si profeisonale, numărul şomerilor crescând cu 159%, de la 278.036 în iunie 2008 la 441.015 în noiembrie 2010. Numărul mare de şomeri a avut la rândul său efecte negative asupra bugetului asigurărilor sociale şi astfel în mod indirect asupra întregului sistem de asigurări sociale, prin creşterea cheltuielilor, reprezentate de indemnizaţiile de şomaj plătite, cât şi prin reducerea veniturilor încasate la buget, reprezentate prin contribuţiile muncitorilor.

Începând cu anul 2009, au fost propuse diferite măsuri pentru echilibrarea bugetului asigurărilor sociale, în primul rând, şi al bugetului de stat, în al doilea rând. De asemenea, o nouă lege privind sistemul public de pensii a fost propusă de către Guvernul României, având drept principal scop reducerea deficitul bugetului de asigurări sociale. Principiul politic afirmat de către această autoritate publică ca fundament pentru aceste „reforme” a fost de a acorda mai multă atenţie conceptului de echitate socială şi simultan de a echilibra sistemul de pensii.

În acest sens, s-a propus creşterea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă la 65 de ani atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi, eliminarea pensiilor speciale şi recalcularea lor pe baza principiilor generale. Guvernul român a intenţionat, de asemenea, reducerea tuturor pensiilor publice cu 15%, în vederea reducerii cheltuielilor sociale, împreună cu alte reduceri aplicate diverselor forme de ajutoare sociale (cum ar fi indemnizaţia de şomaj, indemnizaţiile de maternitate etc.). Însă, propunerea de reducere a nivelului pensiilor publice a fost considerată o măsură neconstituţională şi nu s-a aplicat, dar celelalte reduceri au fost adoptate şi puse în aplicare în baza Legii nr. 118/2010.