Mecanisme fundamentale ale asigurărilor

Itroducere-Conceptul de asigurare

Un aspect esential in viata si evolutia omului, inca din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija fata de viitor, teama combinata cu precautie si intelepciunea cu siguranta unui lucru implinit.

Productia este o conditie esentiala a existentei societatii umane. Pentru a trai si a evolua, omul trebuie sa produca si sa creeze bunuri materiale, folosind unelte si astfel actioneaza asupra naturii. În acest mod între om si natura se creeaza raporturi de interdependenta, omul neputând trai în afara naturii, chiar daca actioneaza asupra ei, dar în interiorul ei, de aceea omul se supune conditiilor naturale, dar în acelasi timp încearca si sa adapteze aceste conditii nevoilor sale.

Fenomenele sau evenimentele naturale pot duce la pierderi materiale, de vieti omenesti sau deteriorarea bunurilor sau vatamarea sanatatii omului. Aceste pericole pot produce pagube, de aceea omul trebuie sa cunoasca efectele acestor pericole, pentru a le putea combate. Natura produce calamitati, printre care enumeram: inundatiile, incendiile, seismele, uraganele, seceta etc. Aceste calamitati pot provoca distugeri materiale imense, dar si decese sau îmbolnaviri ale oamenilor, animalelor si plantelor.

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea ce se întâmpla în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezinta foarte des catastrofele naturale care lovesc diverse regiuni, si, din pacate nici România nu face exceptie (cu totii ne amintim de inundatiile devastatoare care au afectat tara în 2005).

Dar, natura nu este singura care ne afecteaza si ne provoaca pagube. Accidente se întâmpla la tot pasul, iar jaful, furturile, tâlhariile, toate tin de natura umana.Dezvoltarea omului prin stiinta si cunoastere a dus la masurarea muncii si cresterea productiei dar în acelasi timp prin nepricepere, neglijenta sau abuz omul poate provoca si pagube.

Din simpla expunere de mai sus reiese ca unele pericole sunt independente de vointa omului care au caracter obiectiv, de aceea le mai numim si pericole naturale, dar sunt si pericole legate de comportamentul uman care au caracter subiectiv. Cunoasterea acestor pericole permite omului sa ia masuri preventive, adica de a se asigura sau sa ia masuri asiguratorii pentru a evita sau limita distrugerile provocate de aceste pericole. În practica internationala a asigurarilor ele sunt denumite generic catastrofe/calamitati naturale si catastrofe/calamitati tehnice sau accidente.

Un loc important între accidente îl ocupa accidentele în munca sau de munca. Aceste tipuri de accidente survin la locul de munca sau cu ocazia desfasurarii activitatii profesionale si pot provoca: decesul, infirmitatea sau îmbolnavirea omului. Un alt loc important între accidente îl ocupa accidentele rutiere, feroviare, maritime si cele aeriene. Deci pericolele la care sunt expusi oamenii, animalele si bunurile sunt variate.

Acestea sunt motivele pentru care au aparut serviciile sau mai bine zis, produsele de asigurare. Produsele de asigurare sunt oferite de companii specializate care preiau diferite riscuri în schimbul unei sume de bani. Astfel, plata unei sume îl pune pe asigurat la adapost de problemele cauzate de accidente, fie ele auto sau de alta natura, îi poate salva firma de la probleme financiare care ar putea duce la faliment.

In decursul anilor s-au dat numeroase definitii conceptului general de asigurare.O sinteza a diferitelor forme de prezentare a acestei notiuni poate fi data de definitia urmatoare.

Asigurarea este o operatiune financiara prin care o parte (sau partener) denumita asigurator despagubeste, in cazul producerii unui sinistru, o alta parte denumita asigurat in schimbul unei renumeratii (prima sau cotizatie)

Se remarca din definitie ca este cazul general al unei operatiuni financiare in care doi parteneri, P1 si P2, plaseaza anumuite sume de bani pe anumite durate de timp si cu anumite scopuri.Gradul mare de dificultate al unei operatiuni financiare de acest tip este legat direct de incertitudinea plasamentului pentru fiecare din parteneri, atit in ceea ce priveste sumele sau fondurile banesti cat si in ceea ce priveste duratele de timp la care se refera acestea.

Definitia asigurarii data mai sus are meritul de a fi simpla si suficient de generala, indiferent de natura partenerilor, de sumele plasate sau asigurate si de duratele de timp corespunzatoare.Ea are totodata si defectul de a nu face nici o referinta la mecanismul fundamental al asigurarii si anume acela al compensarii riscurilor, fara de care promisiunea asiguratorului se reduce pur si simplu la un pariu.

Un argument al utilitatii asigurarilor este oferit de prezenta acestora la o scara foarte mare în Occident, unde exista o adevarata cultura. Marea majoritate a oamenilor au în tarile vestice tot felul de asigurari, nu doar cea de raspundere civila auto, ci si de viata, de sanatate, de protejare a bunurilor. De ce se întâmpla acest lucru? Pentru ca în Occident simtul proprietatii este foarte dezvoltat si toti vor sa îsi puna proprietatile la adapost de diferite riscuri, dar si pentru ca occidentalii sunt foarte interesati de viitorul lor si al celor din jurul lor. De aceea asigurarile sunt un instrument foarte bun pentru crearea unui viitor lipsit de griji si sigur.

O statistica arata o tendinta de crestere a catastrofelor naturale, dar si a celor tehnice, provocate de om. Însa oamenii nu au stat pasivi, resemnându-se în fata catastrofelor, ci din contra au cautat sa se apere, sa se fereasca, sa prevada, sa previna si sa diminueze pierderile de vieti si pagubele materiale. Astfel, în timp a aparut necesitatea existentei unor anumite forme de protectie care s-au concretizat în asigurari.

Mecanisme fundamentale ale asigurarilor

Este cunoscut faptul ca daca riscuri diverse ameninta toate bunurile sau toti oamenii, ele nu se realizeaza sau nu se produc, intr-un fel sau altul, decat asupra unora. Intr-o astfel de situatie apare conceptual de solidaritate care consta din preluarea de catre o colectivitate a sinistrelor (sau pagubelor) suferite de catre unii din membrii sai. Solidaritatea difera de asigurare prin faptul ca rambursarea pagubelor este finantata, dupa producerea sinistrelor, prin contributii ale indivizilor nesinistrati. Perenitatea unei astfel de organizatii pune problema existentei unui grup social coerent, la care se aplica reciprocitatea, pricipiu conform caruia “ajutand sinistratii de astazi, vei putea conta pentru tine, daca va fi cazul, pe o contributie asemanatoare din partea celorlalti”.

Pentru a trece de la solidaritate la asigurare, adica de la a varsa sau plasa un fond prealabil de marime rezonabila, destinat sa acopere sinistrele viitoare, este necesar sa se poata estima cu o oarecare precizie suficienta sarcina financiara probabila care le revine celor doua parti, asiguratul si asiguratorul.