Modelul liberal de securitate socială - Principii, practici și rezultate din Statele Unite ale Americii și Marea Britanie

După unii autori, istoria politicilor sociale se întinde, până în antichitate. Dar dezvoltarea politicilor moderne începe cu introducerea modelului asigurărilor sociale în Germania în anul 1880, pe timpul cancelarului Otto von Bismark. De unde începe constituirea unui sistem de securitate socială, pe alte principii decât cele ale ajutorului acordat celor săraci. Şi tot pentru prima dată se poate vorbi de o implicare cu adevărat importantă a statului modern în protecţia socială a indivizilor.

Cele două momente istorice care au marcat începutul implicării statului modern în furnizarea bunăstării individuale sunt: Legea Săracilor (The Poor Law), din perioada elisabetană (1601) în Anglia, şi introducerea modelului asigurărilor sociale în perioada cancelarului Bismarck în Germania anilor 1880.

Termenul de securitate socială a fost utilizat, pentru prima dată, în SUA, ca titlu al unei legi votate de Congres (Social Security Act din 14 august 1935). Legea americană privind securitatea socială din 1935 era un efort „de a înfrunta în bloc problema nevoii în societate şi de a-i găsi un ansamblu de soluţii coordonate”. Aceasta era rezultatul unui ansamblu de măsuri destinate să scoată SUA din recesiunea ce începuse în 1929. În acest act normativ termenul de securitate socială se referă, în special, la sistemele de menţinere a veniturilor (referitoare la bătrâneţe, deces, accidente de muncă, şomaj), sănătate publică, asistenţă socială şi compensări sociale (pentru veterani sau alte victime ale unor măsuri guvernamentale cu efecte negative).

În trecut, protecția sau securitatea sociala a cetățenilor era în sarcina individului şi a familiei sale sau era responsabilitatea comunitarilor locale şi a bisericii. Treptat, s-au dezvoltat organisme speciale care susțin securitatea economica: asociații ale muncitorilor, societăți de ajutor mutual, sindicate.

În ţările membre ale Uniunii Europene, se folosește termenul de "protecție socială" dar care nu include sub umbrela sa legislativă schemele voluntare.

Securitatea socială a fost definită de către Biroul Internaţional al Muncii (1995) ca protecţia pe care societatea o acordă membrilor săi printr-un ansamblu de dispoziţii publice contra mizeriei economice şi sociale care îi ameninţă în caz de pierdere sau reducere importantă a câştigurilor din cauze bolii, maternităţii, accidentelor de muncă, şomajului, invalidităţii, bătrâneţii sau decesului, precum şi acordarea de îngrijiri medicale şi de alocaţii familiilor cu copii.

Într‐o economie globală, dominată de circulaţia perpetuă a oamenilor în diferite ţări, în căutarea bunăstării, un sistem de norme de coordonare pentru protecţia acestora şi a familiilor lor. Normele securităţii sociale în spaţiul Uniunii Europene, care datează de peste 50 de ani, realizate tocmai pentru ca cetăţeanul european, aflat în orice stat membru, să poată beneficia şi de un sistem de securitate socială.

Liberalismul sau regimul liberal este definit în DEX ca doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc. Modelului liberal pune sectorul public e în relaţie de competiţie cu sectorul privat. În concepția liberală, sistemul politic guvernează prin propriile sale reglementări, el funcționând ca un mecanism de reglare a întregii societăți.

Principalele momente şi etape care au dus la consolidarea politicilor sociale moderne stau la baza realizării, de către specialiştii în domeniu, a mai multor modele şi tipologii ale statelor bunăstării.

1.2. Evoluţia statului bunăstării

După cel de al doilea Război Mondial apare în discursul conceptul de „bunăstare socială” şi se pun bazele actualelor sisteme de securitate socială ale ţărilor europene. În ciuda ideologiei şi culturii politice de tip liberal care a dominat Marea Britanie, după al doilea Război Mondial se dezvoltă politici sociale ample, universaliste care vor da naştere la ceea ce este cunoscut în literatura de specialitate drept Statul Bunăstării. Perioada de reforme sociale şi de dezvoltare a ceea ce numim astăzi politici sociale a avut loc la sfârşitul sec al-XIX-lea şi începutul sec al-XX-lea în întreaga Europa. Deşi inițial au avut motivaţii diferite, care au ținut de raţiuni pragmatice sau politice, treptat s-au dezvoltat sisteme de protecţie socială ale statului, tot mai concrete.

Astfel , o data cu lansarea programelor sociale ample şi universaliste propuse prin Raportul Lordului Beveridge şi sub influența majoră a ideilor lui Keynes referitoare la intervenția statului în economie şi ocuparea deplină, ceea ce înseamnă şomaj zero, Marea Britanie devine primul Stat al Bunăstării. O serie de autori , cum ar fi Peter Taylor-Gooby, disting două perioade în istoria statului bunăstării , şi anume:

1. Perioada optimistă, de expansiune a Statului Bunăstării, în contextul entuziasmului creşterii economice şi a reconstrucţiei sociale de după război, dominată de idei social democrate (până în 1975).

2. Perioada pesimistă a Statului Bunăstării, în contextul crizei petrolului de la mijlocul anilor '70, dominată mai degrabă de ideologia neo-liberală.

În cele 3 ,,decenii de aur” a avut loc o dezvoltare fără precedent a instituțiilor, funcţiilor şi serviciilor sociale oferite de stat. Criza şi reforma sistemului social (după 1975, continuând până în prezent).- în această perioadă şi mai ales în jurul anilor ’80 , sistemul bazat pe modelul social-democrat keynesian se îndreaptă către o criză profundă ce a dus la o schimbare a filosofiei şi practicii în politica socială vest-europeană. Astfel se conturează un nou model care oscilează între pragmatism şi accente neo-liberale, încearcă să identifice soluțiile optime pentru salvarea pe termen lung a însuşi conceptului de ,,securitate socială", fără a mai face însă concesii în ceea ce priveşte competitivitatea şi eficienţa generală a sistemului. Perioada de expansiune a statului bunăstării a avut loc după cel de-al doilea război