Piața Asigurărilor în Europa și pe Plan Internațional

1. Definiţia pieţei de asigurări

Piaţa de asigurare reprezintă un cadru în care se desfăşoară operaţiuni de asigurare numai pe baze contractuale. Aici se întâlnesc cererea de asigurare , venind din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie diferite tipuri de asigurări şi oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice şi anume organizaţii, societăţi specializate, care sunt autorizate să funcţioneze în domeniul asigurărilor şi să desfăşoare o astfel de activitate, bineînţeles, sub raport financiar. Denumirea de piaţă este valabilă atât pentru ţările în care funcţionează mai multe organizaţii de asigurare, fiind o piaţă concurenţială, dar şi pentru ţările unde există doar o astfel de organizaţie, existând o singură ofertă de asigurare.

O astfel de piaţă, aparent neconcurenţială, prezintă şi câteva elemente de concurenţă, în sensul că singura organizaţie de asigurare are menirea de a convinge persoanele fizice şi juridice asigurabile să accepte condiţiile oferite de aceasta şi aducând în acest fel cererea de asigurare la dimensiunea ofertei. În acest caz, persoanele fizice şi juridice asigurabile pot alege între a accepta oferta de asigurare ce există pe piaţă şi care este unică sau între a o refuza, căutând alte alternative.

De exemplu, persoanele care doresc o asigurare de viaţă, conferindu-le şi protecţie de asigurare, cum ar fi securitate în caz de deces, accident şi altele, dar şi fructificarea economiilor , aleg ca alternativă depunerea disponibilităţilor băneşti la casa de economii. Această alternativă este aleasă, în condiţiile în care sumele ce sunt încasate de asigurat la o asigurare mixtă de viaţă, la expirarea termenului de asigurare, sunt mai mici decât sumele încasate de la casa de economii, atunci când sumele depuse la casa de economii sunt egale cu totalul primelor plătite la societăţilor de asigurare. Organizaţia de asigurare acoperă şi riscul de deces al asiguratului, pe perioada de valabilitate a contractului, pentru care se percepe o primă de asigurare specializată, nefiind vorba că fructifică mai slab economiile populaţiei decât casa de economii.

Unităţile economice si gospodăriile populaţiei, care doresc protecţia bunurilor, aleg opţiunea autoasigurării, cu limitele sale.

2. Piaţa globală a asigurărilor

2.1Noţiune, caracterizare generală

Totalitatea tranzacţiilor interne şi internaţionale de asigurări şi reasigurări formează piaţa internaţională de asigurări.

Datorită existenţei unei mari diversităţi de tipuri şi categorii de afaceri şi asigurările şi reasigurările care le însoţesc prezintă un grad mare de eterogenitate. Astfel si tranzacţiile internaţionale cu asigurări şi reasigurări se fac în mai multe pieţe, concentrate în marile centre financiare ale lumii. Pieţele de asigurări şi reasigurări prezintă câteva particularităţi determinate de existenţa unor anumite societăţi de asigurări şi reasigurări, a preponderenţei anumitor tipuri de tranzacţii, a unui anumit mod de funcţionare a acestora, a unor anumite cutume şi nu in ultimul rând a mărimii acestor pieţe.

Tranzacţiile internaţionale cu asigurări sunt influenţate de reglementările interne ale fiecărei ţări. Piaţa internaţională se suprapune peste cea locală (naţională) atunci când o companie multinaţională înfiinţează filiale ale sale în diferite pieţe locale unde subscrie riscuri sau când subscrie riscuri la sediul său, riscuri localizate în alte ţări. Aceste servicii le oferă fie naţionalilor, fie străinilor aflaţi în ţara sa. Această categorie de afaceri este numită „business transfrontiere”;

Comerţul cu asigurări este redus comparativ cu cheltuielile mondiale cu primele de asigurări şi cu tranzacţiile internaţionale din alte domenii. Cota ce revine asigurătorilor străini diferă de la o ţară la alta, în ultimii ani acestea au crescut atât datorită liberalizării pieţelor diferitelor ţări, cât mai ales achiziţiilor şi fuzionărilor asigurătorilor de pe diferite pieţe. Creşterile pieţei internaţionale în diferite ţări este limitată de mentalitatea populaţiei, care preferă să încheie asigurări cu societăţile locale, cunoscute sau de unele reglementări discriminatorii pentru asigurătorii străini.

Pieţele de reasigurări se tratează împreună cu pieţele pe care se încheie asigurările directe. De cele mai multe ori asigurările şi reasigurările se tranzacţionează pe aceleaşi pieţe;

Creşterea cea mai mare a tranzacţiilor de asigurări şi reasigurări a avut loc în ultimii 20 de ani.

2.2. Factorii care au stat la baza evoluţiei rapide a pieţelor de asigurări

a) creşterea economică a ţărilor industrializate după al doilea război mondial, progresul tehnico-economic şi dezvoltarea socio-umană în toate aspectele au generat noi necesităţi care au trebuit satisfăcute,

b) schimbările intervenite în structura pieţelor de asigurări în mai multe zone ale lumii.

- datorită apariţiei unor asigurători noi în diferite ţări ale lumii şi datorită capacităţilor reduse de preluare a riscurilor şi a lipsei de experienţă au fost obligaţi să apeleze la reasigurători internaţionali atât pentru consultanţă cât şi pentru tranzacţii de reasigurări,