Piața Asigurărilor și Reasigurărilor

INTRODUCERE ÎN CONCEPTUL DE ASIGURARE

Aparitia asigurarilor este legata de necesitatea ca oamenii sa se ajute reciproc în cazul daunelor în permanenta crestere, iar a reasigurarilor pentru sprijinirea între ei a celor care administreaza fondurile si activitatile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor si a procesului de dezdaunare pe cât mai multe umere.

Datorita acuratetei, incertitudinii dar si raspunderilor cu care se întâlnesc la fiecare pas, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila, experienta dar si practica curenta au impus necesitatea reglementarii raporturilor dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, în calitate de asigurati, si respectiv societatile de asigurare, bunurile si persoanele care sunt cuprinse în asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare, etc.

Conform profesorilor Vacarel Iulian si Bercea Florian “asigurarea actioneaza în strânsa legatura cu existenta unor riscuri comune a caror producere poate provoca pagube importante economiei nationale si populatiei” .

Profesorul Bistriceanu Gheorghe considera ca: ,,asigurarea este un sistem de relatii economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltarii economice si sociale izvorât din actiunea legilor economice obiective, care consta în crearea în comun, de catre populatie si agentii economici amenintate de anumite riscuri, a unui fond din care se compenseaza daunele si se satisfac si alte cerinte economico-financiare, probabile, imprevizibile”.

Dictionarul Le Petit Larrousse, editia 1996, precizeaza ca: ,,asigurarea este o garantie acordata de un asigurator asiguratului sau, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime sau cotizatii”.

Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea anumitor riscuri, si îi indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele încasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatilor desfasurate” .

Definirea atribuita de Corporatia Lloyd’s, conform careia „asigurarea este contributia celor multi la nenorocirea celor putini” , este valabila si în cazul solidaritatii, atât individuale, cât si al celei colective.

Existenta individuala si socio-umana se greveaza pe necesitati si trebuinte, a caror satisfacere justifica si orienteaza activitatea omului.

Unele trebuinte pot fi satisfacute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile într-o anumita eventualitate sub aspectul incertitudinii si al nesigurantei.

Observatiile de ordin statistic evidentiaza regularitatea si realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însasi activitatea omului, pagubele produse putând fi evaluate macar cu aproximatie. Incertitudinea consta în faptul ca nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra carora planeaza pericolele respective, intensitatea si momentul producerii evenimentului.

Înca din timpuri stravechi, oamenii au fost preocupati sa previna si sa suporte în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamitati naturale si accidente).

O compensare a pagubelor este posibila prin doua modalitati:

- efortul individual al fiecarei persoane care îsi poate constitui rezerve proprii cu destinatie speciala (acoperirea pagubelor în caz de producere a pagubei);

- efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui numar mare de persoane amenintate de acelasi pericol.

Ambele solutii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinatie speciala, si anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamitati naturale si accidente.

A doua solutie s-a impus în timp. Aceasta se bazeaza pe principiul comunitatii de risc si al mutualitatii, în virtutea caruia fiecare contribuabil participa cu sume mici pentru a fi sprijiniti, despagubiti cei care au suferit prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu sta la baza conceptului de asigurare.

Asigurarea reprezinta un sistem de relatii economice care implica aportul unui numar mare de persoane fizice si juridice în constituirea unui fond banesc, în conditiile în care sunt amenintate de aceleasi pericole în existenta si activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure .

În tarile dezvoltate asigurarile au devenit o importanta ramura a economiei nationale pentru ca, prin valoarea adaugata creata, societatile de asigurare, de intermediere sau de prestari de servicii inedite participa la sporirea produsului intern brut, ofera locuri de munca, participa la oferta de capital de împrumut pe piata financiara si prin sumele acordate asiguratilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate.