Produse și Servicii Oferite pe Piața de Asigurare

ASIGURĂRILE DE BUNURI

Asigurările de bunuri, în ţara noastră, ocupă un loc important în activitatea de asigurare. Urmând tendinţa care se manifestă pe plan internaţional, societăţile de asigurare din ţara noastră îşi procură în proporţie covârşitoare, primele de asigurare în cadrul asigurărilor realizate pe baze contractuale şi într-o măsură restrânsă prin efectul legii. Legea privind asigurările şi reasigurările în România menţionează că activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurării facultative, excepţie făcând “asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de circulaţie”. Rezultă că, asigurarea bunurilor este prin excelenţă o asigurare facultativă.

În asigurarea bunurilor, ca de altfel şi în cazul asigurărilor de răspundere civilă asigurătorul se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau beneficiarului desemnat o despăgubire. Asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat. În cazul în care a fost desemnat un beneficiar al asigurării încheiate, această condiţie trebuie îndeplinită de acel beneficiar. Asigurări facultative de bunuri pot încheia persoane fizice şi juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.

Această măsură creează posibilitatea ca şi societăţile comerciale şi regiile autonome cu capital de stat, precum şi instituţiile publice să încheie contractele de asigurare a bunurilor de care dispun, faţă de situaţia din trecut când întreprinderile de stat de interes republican nu puteau încheia aceste categorii de asigurări.

În noile condiţii, pot fi asigurate facultativ :

a).bunurile aparţinând persoanelor fizice şi juridice menţionate mai sus;

b).bunurile primite în folosinţă sau aflate la acestea pentru păstrare, prelucrare, curăţire, vopsire, vânzare ori spre a fi expuse în cadrul muzeelor sau expoziţiilor;

c).bunurile sau activităţile care fac obiectul unor contracte de concesionare, închiriere sau locaţie de gestiune.

În felul acesta, s-a lărgit sensibil sfera de protecţie prin asigurare a bunurilor pentru care persoanele fizice şi juridice au un interes patrimonial. Bunurile şi riscurile ce pot fi asigurate, precum şi cazurile în care se acordă despăgubiri, sunt cele prevăzute în condiţii special stabilite pentru fiecare fel de asigurare. În principiu nu se pot asigura bunuri care, din cauza degradării, nu mai pot fi folosite potrivit destinaţiei.

Nu se acordă despăgubiri pentru:

a).pagubele indirecte cum ar fi: reducerea valorii bunurilor asigurate după reparaţie, scăderea preţurilor bunurilor, întârzieri în livrarea bunurilor, chiar ca urmare a unei cauze cuprinse în asigurare.

b).pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor ori prin întreruperea producţiei, inclusiv salariile aferente pe perioada respectivă, chiar ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare;

c).pagube produse din operaţiuni militare în timp de război, dacă nu s-a convenit astfel;

d).cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea bunurilor în comparaţie cu starea lor dinaintea producerii evenimentului asigurat, cele pentru repararea unor avarii sau distrugeri produse din cauze necuprinse în asigurare şi nici cele pentru reparaţii, recondiţionări sau restaurări nereuşite;

e).pagube pagube produse de măsuri de război declarat sau nu, invazie, ocupaţie militară, război civil, insurecţie, rebeliune, revoluţie sau uzurpare de putere;

f).pagube produse de tulburări civile, revolte, acte de rasism sau sabotaj, acte de vandalism şi altele asemănătoare;

g).pagube sau cheltuieli în legătură cu poluarea sau contaminarea din orice cauză;

h).în caz de confiscare, naţionalizare, sechestrare, rechiziţionare sau alte acte similare;

i).pagube produse ca urmare a exploziilor atomice, radiaţiilor sau înzestrării radioactive urmare a energiei atomice care fac obiectul POOL-ului nuclear.

Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat, şi care nu trebuie să depăşească valoarea lor la data asigurării. Prin valoarea bunurilor la data asigurării se înţelege:

a).la activele fixe şi obiectele de inventar – valoarea de nou a acestora (preţul de înlocuire), din care s-a scăzut uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere a bunurilor respective;

b).la materii prime, materiale, produse finite, mărfuri şi altele asemănătoare – preţul de cost al acestora;

c). la obiectele de muzeu sau de expoziţie, precum şi la lucrările de artă pe sticlă, din sticlă ori pe plăci din marmură – sumele corespunzătoare valorilor de circulaţie.

Valoarea de nou şi preţul de cost se stabilesc având în vedere preţurile practicate în comerţ. În cazul în care pentru unele bunuri nu există preţuri practicate în comerţ, valoarea lor se stabileşte prin comparaţie cu valoarea unor bunuri asemănătoare.

Asigurarea se încheie pentru o perioadă de un an, iar la cerere şi pe perioade mai scurte, dar cel puţin trei luni, în baza declaraţiei de asigurare semnată de asigurat. Fac excepţie asigurările instituţiilor culturale care pot fi încheiate şi pe perioade mai mici de trei luni. La cerere se pot încheia asigurări şi pentru bunurile cu care se garantează creditele acordate de bănci sau alţi creditori, cu termene de rambursare de până la trei luni.

Asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor de asigurare şi emiterea de către asigurător a contractului de asigurare şi care este valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în contract, la adresele indicate în acesta. Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.